Mai demult vedeam în filmele americane cum găseau un teanc de plicuri şi pliante în cutiile poştale sau pe sub uşă. Mă miram mereu cum îşi scriu ei atât de mult şi multe. Atâtea plicuri...
Acum găsesc şi eu cu gramada asemenea plicuri în cutia poştală. Sunt "felicitările" lunare de la Electrica, Goscom, gaz, telefon etc. Am şi pliante de la Kaufland, Penny şi altele pe care nu le mai reţin minte.
Ce amintire dulce cea în care deschideam cutia poştală, plicurile erau mai rare, e drept, dar erau scrisori adevărate, erau felicitări adevărate scrise cu cerneală, cu pix, cu mâna! Erau vederi din vacanţele altora, scrisori de iubire scrise atent, din care sorbeam fiecare cuvânt. Sau mi se bloca mintea sau inima de la un cuvânt. Erau atât de personale, apreciai efortul şi respectul în funcţie de forma scrisului, aspectul scrisorii, ştiai că ai valoare numai pentru că a lăsat totul la o parte pentru a-ţi scrie.
Acum primim sms-uri în versuri....pfff! nici măcar personalizate, ghiceşti uşor forward-ul.
Tja...nu e târziu sa schimbi ceva! Eu "ma lupt" de câtiva ani cu prietenii si rudele si trebuie sa spun ca pe câtiva, i-am adus "pe drumul cel bun" :) Eu scriu de Craciun si Pasti cel putin 25 de felicitari. Actiunea îmi face multipla-placere, face parte din asa spusul ritual al sarbatorilor. Aleg mai întâi cele mai frumoase felicitari, apoi scriu un text simpatic, cald si "la tema" dupa care lipesc plicurile, le înfrumusetez cu abţibilduri minuscule, le predau la oficiul postal... apoi astept satisfacuta reactiile destinatarilor.
RăspundețiȘtergereÎn primii ani, cei mai multi s-au simtit obligati "doar" sa ma sune, acum însa îmi scriu si-mi destainuie câta placere le provoaca primirea si expedierea felicitarilor. :))
Primul pas trebuie sa-l faca cineva, deci... fa-l tu, de ce nu?!
:))
RăspundețiȘtergereAs da mult sa le vad fetele la primire.
Am sa vad, daca ma tine supararea pana la anul am sa incerc si eu.