După o anumită vârstă ţi-ai creat propriile motto-uri, pe lângă cele moştenite de la părinţi, bunici.
Motto-uri personale:
"În viaţă totul este obişnuinţă"
"Pregăteşte-te din timp" (pentru orice, fie şedinţă, întâlnire, călătorie etc)
"Tot ce nu necesită operaţie pe creier, se poate rezolva"
Spuse copiilor:
"Înainte de şcoală nu există nimic". (abia dacă sunt rezultate bune pot apărea alte cerinţe/dorinţe)
"Mai bine să mă urâţi acum şi să-mi mulţumiţi mai târziu" (auzită...)
Anti-motto:
"Eu pe vremea mea...."
Moştenite (şi singurele sfaturi primite):
"Nu există diferenţe, înainte de orice suntem oameni. Egali."
"Nu judeca pe nimeni, întâmplările tale de viaţă abia urmează"
Constat cu uimire ca eu nu am asa ceva la varsta mea > mottouri
RăspundețiȘtergerestai ca am unul dar asta e de la mama >
Puteai sa ai 3 facultatzi facute pana acuma .
Niciodata sa nu indraznesti sa fii mai presus de cei care au invatzat mai mult decat tine ( se refera cred la faptul ca ai tupeul de a-i scoate la lectie pt incompetentzele lor pe medici ) in fine , cred ca ar mai fi dar tot din astea asa tare dragalase cum numai mama stie sa le spuna .... ( scuze sunt un pic suparata )
Poţi să preiei motto-urile...De pildă, multă vreme am avut ca motto "infernul sunt ceilalţi"-J.P.Sartre. Acum vreo 2 ani am realizat că nu e corect, infernul e în noi, ceilalţi nu sunt de vină...aşa că l-am tăiat din listă.
RăspundețiȘtergereVezi tu, zise-le astea vin şi pleacă sau rămân, în funcţie de gradul de dezvoltare personală.
Şi cum, spre noroc, totul are dinamică....
Chestie recenta: "Batrânetea e un lucru urât, asa ca nu-ti pierde vremea cu ea".
RăspundețiȘtergereDan,
RăspundețiȘtergerein viata totul e obisnuinta. :)
Si-apoi batranetea la unii e ca o aventura pentru mine. Iar ei sunt IN aventura, dar nu-si mai dau seama. Uita sa priveasca in ansamblu.