Sexi Marioara

Siguranţa este importantă penntru noi, toţi. Dar se întâmplă adesea ca scutul invizibil care protejează spaţiul intim, cel cu care îi ţinem pe ceilalţi la distanţă, să ne fie invadat. Odată ce se încalcă până şi limita de jos a spaţiului intim, cei 15 cm, devierea atenţiei de la discuţie este inevitabilă.

Teoriile te lasă să te descurci singur. odată ce acest lucru s-a întâmplat.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am avut diverse, prea aiurite feluri de a reacţiona.

Când mi se întâmplă încălcarea spaţiului intim, recunosc, starea mea se schimbă. Simt disconfort, tensiune şi căldură extrem de puternică. Aşa cum ai simţi căldura unui foc pârjolitor.

Nu este vorba despre acele atingeri pe care se întâmplă să le faci când te întâlneşti cu cineva apropiat, plăcut ţie, dar cunoscut, acea prindere de braţ sau atingerea braţului în timpul convorbirii.

Zilele trecute a venit în birou, soferu'.

V-am povestit candva despre soferul nostru sexi, de la serviciu.

Vorbind, cu mine şi ceilalţi, o adresare mai largă, fiind mai multe persoane în birou, s-a apropiat de biroul meu şi şi-a lipit mâna de spatele meu, în zona omoplatului meu stâng.
În fracţiune de secundă, m-am gândit că nu pot sări de pe scaun fără o reacţie exagerată din partea mea, să plec de la masă nu puteam, accesul îmi era blocat de el...şi-ar fi însemnat, prin ridicare, să mă apropii cu o şi mai mare parte din corpul meu de el...îmi rămânea să-l împing...

După câteva secunde i-am spus că mâna lui mă arde. Prima oară nu a înţeles, am repetat. Apoi şi-a dezlipit mâna, dar am rămas cu senzaţia încă mult timp.

Mă gândeam cât de neplăcute sunt acest gen de atingeri şi cum politeţea te limitează, nu poţi reacţiona impulsiv.

Cu toate astea, în urmă cu 10 ani nu m-am descurcat prea bine. Aveam doi colegi, unul dintre ei, intra în birou, venea direct la masa mea şi mă întreba amabil, ce mai fac. Totul ar fi fost bine si firesc dacă nu şi-ar fi însoţit vorbele cu un gest. Mă mângâia pe spate, apăsat, atât de apăsat încât simţeam cum trece cu mâna peste dunga sutienului (fetele vor înţelege foarte bine asta). Încercam să mă ridic ca să întrerup, nu voiam să-l bruschez pentru că era evident că e amabil.

Ca de obicei, când nu ştiu cum să procedez, aleg varianta cea mai proastă. După 3-4 de asemenea 'amabilităţi', într-o zi am simţit că-mi urcă sângele la creier, tot sângele la creier. Nu, asta nu înseamnă că s-a oxigenat ceva mai bine, ci că era să explodez...Şi, mi-a scăpat porumbelul:

- N-ai putea să treci şi la partea din faţă, să am parte şi de un masaj pectoral?

Păi, nu m-a mai întrebat ce fac... şi am făcut mai departe şi fără asta.

Tot în vremea respectivă, celalt coleg, era un şef de centru, venea să vorbască cu mine. M-am trezit că se apleacă ghemuit, eu pe scaun, el în faţa mea, iar ca să-şi menţină echilibrul îşi punea mâna pe piciorul meu.

Mă scutură frigul şi acum...Cum să stai de vorbă cu cineva în felul acesta?

Azi aşa, că n-a stat mult, dar data viitoare, tot la fel. M-am foit, el tot cu mâna pe piciorul meu...în sinea mea turbam, nu voiam să-l pun în situaţie neplăcută faţă de colegele mele...Sincer, acum ştiu că aveam alternative, dar atunci eram blocată în situaţie. Mă tot foiam, el îşi lua mâna, dar tot aplecat stătea, când mă stabilizam în mişcare, iar mă trezeam cu mâna pe picior. 

Şi când am explodat l-am întrebat dacă nu e amabil să-mi pună mâna ceva mai sus, nu de alta, dar să am şi eu o satisfacţie...Omul s-a înroşit şi de atunci am vorbit numai în picioare cu el. Când intra, mă ridicam.

Asta e, mi s-a pus pata şi-am reacţionat ca dracu', impulsiv, necugetat, total nepoliticos şi neonorabil pentru fiinţa mea gingaşă :)

Mai am prieteni în virtual?