Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

vineri, 25 februarie 2011

Târgul de mărţisoare

În sfârşit şcoala copiilor vine cu ceva inedit, Târgul de mărţişoare. 
Atunci când organizarea nu e proastă s-ar putea să fie şi din cauza lipsei cu desăvârşire.
Nu prea înţeleg copiii cum se vor petrece lucrurile, nu înţeleg nici eu.
Având în vedere că ambii copii au fost implicaţi în program mi-am luat nepoţelul, un tip de clasa a III-a, cu mine.

La etaj se află târgul, Vladi are o masa împreuna cu două colege.
Vladi cu mărţişoare, fetele cu felicitări.
Mărţişoarele lui Vladi făcute pe de-a-ntregul manual. Începând de la sforcică până la mărţişorul în sine.

Lucrurile s-au petrecut cam aşa...
Cu multe zile înainte Vladi şi-a cumpărat aţe roşie şi albă pentru fir. A făcut câteva zeci de şnururi. Cum ştia că târgul va avea loc joi care urmează a stat copilul relaxat. Ei bine, ieri, miercuri, află că această joi şi nu joi care urmează se întâmplă întâmplarea. Drept urmare am cumpărat nişte biluţe colorate să confecţioneze copilul mărţişoarele. Cum la mine dacă e miercuri e şi miercurea fără cuvinte dar mai e şi yoga, îmi zic că îndrum Copilu si-i gata piesa. 

Dar NU, nu aşa decurg lucrurile precum visează omul. Pe Vladi îl apucă disperarea şi deşi, în general, el este cel care are răbdare la aşa ceva, de data asta n-a avut. Evaluez rapid situaţia, mărţişoare plus lecţii, aşa că dau la o parte yoga şi ne punem cu Silvia la inşirat biluţe. Pe Vladi l-am trimis să facă altceva ce se pricepe, adică niscavai iarbă pentru cai, respectiv clătite.

Conform planului de afaceri, pentru că vorbim de profesionişti, Vladi avea notate cheltuielile făcute pentru calculul costului/produs şi şi-a făcut şi o rubrică pentru profit ( nu şi pierderi, ceea ce e de bine din punctul de vedere al optimismului în afacere, nu şi indicat să nu ai în vedere acest aspect). 

La ora 17 părinţii au fost invitaţi într-un amfiteatru mic unde aşteptau nişte pitici de clasa I . Instincul meu de conservare m-a avertizat de pericol astfel că mă reped spre uşa trăgându-l după mine pe nepot. Ei bine, după două ture de copii prin serbări îţi vine să-ţi plăteşti toţi vecinii numai să te scape de un asemenea supliciu, SERBARE. 

La uşă o profesoară mi-a tăiat avântul dar mi-a promis că totul durează puţin, vor dansa fetele de la liceu în final. Îmi zic că merită Silvia un asemenea sacrificiu şi mă întorc spăşită. Am prins loc în picioare, desigur. Pe nepoţel l-am împins cu grijă lângă o doamnă.
După cum am zis, clasa I. Ups, cântă piticii 3 cântecele şi părinţii se ridică să plece. Mă aşez repede pe un loc eliberat lângă o cunoştinţă si-mi pun nepotul în dreapta. Vin cei de clasa a doua, unii cântau mai fără voce decât alţii. Şi-au mai şi exagerat, au cântat cinci melodii. Urmează clasa a treia. Îl văd pe nepot că se ridică şi-mi zice că trebuie să meargă să cânte.
"Dar tu ai serbare?" întreb pentru siguranţă.
Avea. Ce să mai...e neam cu mine.
Clasa a treia, de mare calitate. Au fost scurţi. Aşa copii,vedeţi că se poate? Scurt!
Părinţii s-au tot schimbat iar când să danseze Silvia mai eram vreo 10 în sală.
Dar ce frumos a dansat! Şi ce frumoasă e! Şi ce...poah...
Din păcate n-am să vă arăt nicio poză.

Dar Vladi e ieşit cu profit. Jumătate de mărţişoare le-am cumpărat noi, familia.
Mai merg şi la anul dar intru direct la dans, daca nu, nu.

Şi acum mă scutură frigul din cauza serbărilor. Când trebuia să mergem la Vladi la serbări, mai ales la el, ne certam care să meargă, Toţi eram ocupaţi brusc şi dintr-o dată.Vladi nu cânta niciodata nimic.Şi mai şi lua nişte poziţii...pffff mai bine să nu-mi mai amintesc.
Când trebuia dus la circ sunam toate neamurile, ne ofeream să le plătim biletul şi o cola numai să meargă cu al nostru. Sigur, tot eu n-am ratat nicideunele.
Ce bine că au trecut!

13 comentarii:

  1. uite un clipushor pentru tine
    http://www.youtube.com/watch?v=11Bl-i_eJ5s&feature=BF&list=MLGxdCwVVULXcO3ZPPquiPSNO_nCH6DW_r&index=2

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha ha, serbari... ce amintiri :)) O data am cusut doua brate de flori pe rochita Soniei si un kg de cirese pe o palarioara, ca era "Luna iunie" in serbare, avea si un cosulet in care erau capsuni, iti dai seama cum au navalit toti pe ea de cum s-a tras cortina :)
    Cu Alex am scapat mai usor, ca era vesnic pitic :)

    RăspundețiȘtergere
  3. important e ca toata lumea a iesit pe plus! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ...un plus de amintiri frumoase povestite cu mult haz :))

    RăspundețiȘtergere
  5. hai Sophie, daca nu ai poze cu dansul Silviei, macar atara-ne niste poze cu martisoarele Vladut -facute de mânutele voastre! hai zau, mie tare mi-e dor de martisoare! (aici nu stie nimeni :( despre aceasta sarbatoare)

    RăspundețiȘtergere
  6. earthwalker,
    nu stiu daca trebuia sa fac altceva decat sa ascult si sa vad o poveste cu tâlc, dar am încercat un exercitiu,pe lângă faptul că am privit şi ascultat. M-am întrebat ce rol mi-aş asuma din poveste. E tentant rolul zânei bune care schimbă lumea cu o atingere, e greu rolul focului care pârjoleşte şi rolul cerbului care cuprinde mersul firesc al lucrurilor şi se asigură că nimic nu e pierdut. Cred că mi se potriveşte rolul cerbului şi invidiez rolul zânei bune pentru puterea atingerii.
    Ce te-a făcut să vrei să-mi trimiţi clipushorul :)
    Foarte frumos mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dana,
    sigur, exagerez puţin, cu serbările, altfel e când sunt şi copiii tăi în ele :)) Vladi mă făcea totuşi să mă urc pe pereţi. Iar acum, că ai mei au crescut, chiar mi-e groază de ele.
    Odată la grădi, educatoarele lui Vladi au făcut o serbare de Crăciun extraordinară...printre altele am primit un ecuson cu o ghicitoare (fiecare părinte a primit), iar copiii aveau ecusoane cu răspunsul la ghicitori. Trebuia ca fiecare părinte să-şi găsească răspunsul. Am fost singurul părinte care a primit răspunsul de la ghicitoare de la propriul copil :) Grozăvie, ce mai! O mamă ne-a cântat colinde, avea o voce extraordinară. Da, o amintire frumoasă.

    RăspundețiȘtergere
  8. moşu,
    Silvia e de părere că plusul lui Vladi nu e real pentru că nu şi-a plătit muncitorii ;))
    Dar niciodată să nu întrebi cum s-a făcut prima sută de mii de euro într-o afacere...
    Iar dimineaţă la micul dejun Vladi a povestit cum părinţii unei fete de la "taraba" comună nu au venit la târg pentru că mergeau la dentist, iar fratele ei a trecut pe la masa lor şi a refuzat să-i cumpere o felicitare (asta vindea fata). Familia mea i-a cumpărat 3 felicitări. Şi Vladi a apreciat asta foarte tare.
    Nu e zi să nu mulţumesc pentru darul ăsta, uneori mi-e imposibil să cred că am putut eu să fac aşa copii grozavi.
    Sunt binecuvântată! Sper să reuşim să păstrăm relaţia dintre noi.

    RăspundețiȘtergere
  9. pandhora,
    de multe ori mi se spune că am haz şi eu mă mir de fiecare dată, pentru că e doar felul meu de a fi. Cel mai frumos dar al părinţilor este să creeze amintiri copiilor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Carmen,
    bine, atunci de 1 martie să fie.
    Şi să nu râzi !

    RăspundețiȘtergere
  11. l-am trimis pentru ca banuiam ca or sa iti placa personajele:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Povestea e drăguță,cu mult umor și profit pentru toți!

    RăspundețiȘtergere
  13. oh, se-cret...mulţumesc. Cu siguranţă ne îmbogăţim aici. Eu, în mod cert, de la voi toţi.

    RăspundețiȘtergere