Aiurele

Am avut şi eu momente ca oricine în care m-am întrebat "ce caut eu în viaţa mea". Au trecut.
În mod paradoxal, deşi am uitat de ele, acum se întorc.
Nu momentele în care să repet acest lucru, ci faptul că trebuie să le "frunzăresc" din nou.
În week-end am fost în Braşov. Sâmbătă dimineaţa a nins cu fulgi imenşi. M-a nins cât am făcut drumul pe jos.
Totul era din nou alb în jur.
Am călcat cu încredere pe asfaltul acoperit. Uneori zăpada nu ascundea decât o baltă zdravănă cu noroi.
Ce coincidenţă!
Numai Ana a lui Manole a fost "acoperită" cum trebuie şi tot am aflat de ea.
Noroiul reapare uşor şi repede, să calci doar zăpada.
Nu-i curat până nu faci curăţenie!
Îmi plac lucrurile bine făcute. Am promis că nu am să spun nimic, dar am spus.
E bine că fac ce trebuie, nu ce zic că fac.

(hmmm, m-am decis , am să scriu despre cunoaştere, trebuie să termin discuţia cu Nona...asta pentru că am mai văzut pe alocuri nişte semne că tre să mă lămuresc în problema asta. In curand, da?)