Târgul de mărţisoare

În sfârşit şcoala copiilor vine cu ceva inedit, Târgul de mărţişoare. 

Atunci când organizarea nu e proastă s-ar putea să fie şi din cauza lipsei cu desăvârşire.

Nu prea înţeleg copiii cum se vor petrece lucrurile, nu înţeleg nici eu.

Având în vedere că ambii copii au fost implicaţi în program mi-am luat nepoţelul, un tip de clasa a III-a, cu mine.

La etaj se află târgul, Vladi are o masa împreuna cu două colege.

Vladi cu mărţişoare, fetele cu felicitări.

Mărţişoarele lui Vladi făcute pe de-a-ntregul manual. Începând de la sforcică până la mărţişorul în sine.

Lucrurile s-au petrecut cam aşa...

Cu multe zile înainte Vladi şi-a cumpărat aţe roşie şi albă pentru fir. A făcut câteva zeci de şnururi. Cum ştia că târgul va avea loc joi care urmează a stat copilul relaxat. Ei bine, ieri, miercuri, află că această joi şi nu joi care urmează se întâmplă întâmplarea. Drept urmare am cumpărat nişte biluţe colorate să confecţioneze copilul mărţişoarele. Cum la mine dacă e miercuri e şi miercurea fără cuvinte dar mai e şi yoga, îmi zic că îndrum Copilu si-i gata piesa. 

Dar NU, nu aşa decurg lucrurile precum visează omul. Pe Vladi îl apucă disperarea şi deşi, în general, el este cel care are răbdare la aşa ceva, de data asta n-a avut. Evaluez rapid situaţia, mărţişoare plus lecţii, aşa că dau la o parte yoga şi ne punem cu Silvia la inşirat biluţe. Pe Vladi l-am trimis să facă altceva ce se pricepe, adică niscavai iarbă pentru cai, respectiv clătite.

Conform planului de afaceri, pentru că vorbim de profesionişti, Vladi avea notate cheltuielile făcute pentru calculul costului/produs şi şi-a făcut şi o rubrică pentru profit ( nu şi pierderi, ceea ce e de bine din punctul de vedere al optimismului în afacere, nu şi indicat să nu ai în vedere acest aspect). 

La ora 17 părinţii au fost invitaţi într-un amfiteatru mic unde aşteptau nişte pitici de clasa I . Instincul meu de conservare m-a avertizat de pericol astfel că mă reped spre uşa trăgându-l după mine pe nepot. Ei bine, după două ture de copii prin serbări îţi vine să-ţi plăteşti toţi vecinii numai să te scape de un asemenea supliciu, SERBARE. 

La uşă o profesoară mi-a tăiat avântul dar mi-a promis că totul durează puţin, vor dansa fetele de la liceu în final. Îmi zic că merită Silvia un asemenea sacrificiu şi mă întorc spăşită. Am prins loc în picioare, desigur. Pe nepoţel l-am împins cu grijă lângă o doamnă.

După cum am zis, clasa I. Ups, cântă piticii 3 cântecele şi părinţii se ridică să plece. Mă aşez repede pe un loc eliberat lângă o cunoştinţă si-mi pun nepotul în dreapta. Vin cei de clasa a doua, unii cântau mai fără voce decât alţii. Şi-au mai şi exagerat, au cântat cinci melodii. Urmează clasa a treia. Îl văd pe nepot că se ridică şi-mi zice că trebuie să meargă să cânte.

"Dar tu ai serbare?" întreb pentru siguranţă.

Avea. Ce să mai...e neam cu mine.

Clasa a treia, de mare calitate. Au fost scurţi. Aşa copii,vedeţi că se poate? Scurt!

Părinţii s-au tot schimbat iar când să danseze Silvia mai eram vreo 10 în sală.

Dar ce frumos a dansat! Şi ce frumoasă e! Şi ce...poah...

Din păcate n-am să vă arăt nicio poză.

Dar Vladi e ieşit cu profit. Jumătate de mărţişoare le-am cumpărat noi, familia.

Mai merg şi la anul dar intru direct la dans, daca nu, nu.

Şi acum mă scutură frigul din cauza serbărilor. Când trebuia să mergem la Vladi la serbări, mai ales la el, ne certam care să meargă, Toţi eram ocupaţi brusc şi dintr-o dată.Vladi nu cânta niciodata nimic.Şi mai şi lua nişte poziţii...pffff mai bine să nu-mi mai amintesc.

Când trebuia dus la circ sunam toate neamurile, ne ofeream să le plătim biletul şi o cola numai să meargă cu al nostru. Sigur, tot eu n-am ratat nicideunele.

Ce bine că au trecut!