Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

vineri, 4 februarie 2011

Omoară-mă cu zile, da' blând

Copilu este genul care testează, este curios şi încearcă.
După ce am trecut prin pasiunea plantelor care ne-au ocupat casa, am trecut la animale.
După lungi negocieri de la maimuţa, câine, pisică, hamster, peşti am convenit asupra broaştelor ţestoase.
Cum cele două broscuţe au crescut în cei peste 2 ani, Copilu simte o nouă pasiune. Peştii. 

Prost inspirată îl trimit la vecina mea care are un acvariu imens. După ce se întoarce de la ea, este ferm convins că pasiunea cumplită pentru peşti este definitivă.

Sunt suspicioasă din fire, l-am văzut cum şi-a dat mereu banii de buzunar pe plante, bonsai-uri, ghivece , pamânt, soluţii, apoi pe casă pentru broaşte, insule şi plăntuţe etc , mă gândesc totuşi că la vârsta lui nu trebuie să aibă plăceri definitive. În plus a citit mai multe despre plante şi peşti decât am citit eu.
Vorbeşte întruna despre peşti, specii, condiţii, gradul de durizare al apei permis şi alte cuvinte complicate.

După ce încet şi pe nesimţite a plasat broaştele altui proprietar, are , mai nou, un mic acvariu în care au apărut rând pe rând câte un peştişor. Are trei.

Cum şi-a mai adunat ceva bani de buzunar a pornit să-şi cumpere o plantă pentru micul acvariu şi încă doi peştişori.
S-a întors agale de la magazin, tot agale, cu ochii în vitrine... să tot fi venit vreo oră până acasă.
Nimic deosebit.
Însă totuşi din camera lui se aude " Nu, nu, te rog, nuuuuu...vai, nu!".
Peştişorii morţi, pe fundul pungii. Firesc, când vii agale la -20 de grade.
După mult timp, o oră-două, încă suferind îi spune Silviei că se simte foarte rău din cauza celor întâmplate, că încă tremură.
Sigur, Silvia nu ratează ocazia:
- Şi cum te simţi, ca un criminal, nu? şi râde.
Vladi spune că e o poveste tristă, iar Silvia că e destul de veselă fiind vorba de Copilu.

În fine, azi m-a rugat să îl duc cu maşina să luăm alţii şi mi-a mulţumit pentru sprijin.
Uf!


9 comentarii:

  1. Din camera lui s-ar putea auzi replica "Nu, nu, te rog, nuuuuu...vai, nu!" si sa fie vorba de altceva. Asa ca deocamdata nu te îngrijora. Ia-i niste cod gata congelat. Câti ani are Copilu'? Dar Silvia?

    RăspundețiȘtergere
  2. Neah,
    chiar suferea, ştia că din vina lui au murit şi s-a speriat, îi părea rău.
    Copilu'(în martie, 14 ani) e aiurit, uită de el, iar Silvia (17 ani) este opusul, extrem de responsabilă. Sigur, se ironizează unul pe altul şi noi între noi, la fel.
    Vladi e genul care învaţă din greşeli, iar Silvia preferă să le evite.
    Amândoi sunt copii buni. Doar că pe Silvia nici nu o simţi, atât de uşor e cu ea. Şi mai e şi fată de 10 pe linie. Vladi te mai încearcă uneori, el e altfel.Dar tot bun.
    Nu-mi fac griji pentru ei, sunt doar mamă :)
    Crezi că exagerez?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca ai niste copii foarte buni. Este mai bine asa decat cu timbre: cel putin sunt fiinte, si mai bine decat cu surprize "Turbo": cel putin nu iti lipeste nimic pe frigider!

    In curand lucrurile vor intra in normal, se vor apuca de fumat ca toti copiii, iar apoi vor fugi de cateva ori de acasa cu prietenii, la Vama Veche:P ;)) Se vor face mari cat ai spune "pestisor fermecat" si iti vei aminti cu drag de toate aceste momente! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. DeWolf,
    multumesc, asa e.
    cu fumatul...regula e sa fumeze pe banii lor cand ii vor avea.
    si de fugit, fug in mod 'oficial', adica ma anunta.
    daca ii intelegi si te schimbi odata cu ei, raman deschisi fata de tine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Singură pisica poate genera pasiuni eterne!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ooooo! trist într-adevar!
    Si fetele mele au avut pestisori exotici... Acvaristica nu este un hobby ieftin, dar ofera posibilitatea cea mai eleganta de a avea "animale de casa". Si sa nu uitam, copiii care poseda animale de casa, capata mult mai devreme atitudinea de responsabilitate! Deci, felicitari pentru hotarârea luata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Vania,
    eu nu sunt pregatita, iar daca as fi as avea de trecut un 'prag'. Cel de care ma tot impietic(a).

    RăspundețiȘtergere
  8. Carmen,
    incep sa simt si eu.
    Dar deceziile nu le iau eu, eu doar ma las convinsa si accept ceva ce nu este galagios.

    RăspundețiȘtergere
  9. Scuza-ma Sophie, am avut niste probleme. Esti doar mama..., deci îti faci griji. Nu te poate opri nimeni, e chiar normal, fa-ti griji, dar sa nu le vada ei. Cu toate ca Silvia la 17 ani si cu înca doi în plus la minte ar putea întelege. Chiar ai cu cine sa te sfatuiesti pentru Copilu'.

    RăspundețiȘtergere