Nona, îmi aduci aminte de ce spun jurnalistii care tot încurajeaza de decenii bune echipa noastra de fotbal: "Invatam din înfrângeri". Poate, dar eu prefer sa învat din victorii, chiar daca mici, dar dese. De aceea sunt de acord cu Sophie.
Cel mai mult m-a invatat nevoia. Uneori infrangerea. Rar victoria. Si eu sunt de acord cu Sophie. Doar ca imi place ideea de echilibru (nimic nu e doar rau sau doar bun, orice moneda are 2 fete...) si caut mereu partea plina si un pahar mai mic. :D Nelinistea mea nu vine din infrangere. Ci, poate, din instinctul care-mi spune ca nu ma aflu pe calea cea dreapta.
'nimic nu e doar rau sau doar bun' este corect doar in masura in care echilibrul se realizeaza prin identificarea acelor atribute pozitive ce tin de cauza raului, nu atribuirii efectului un aspect pozitiv. Cand nu analizam cauza nu functioneaza nici “invatam din infrangeri”. Invatatul din lucruri pozitive intareste increderea si capacitatea viitoare de alegere.
Nelinistea isi are originea in nesiguranta (a lucrului bine facut, a deciziilor luate sau neluate, a unui feedback inexistent, a unei probleme de adaptare, a neputintei de previzionare etc.) Devine corosiva atunci cand se afla in noi suficient de mult incat sa concentreze asupra ei marea parte /intreaga noastra capacitate.
Instinctul e delicat. Daca nu stim sa-l ascultam va hrani nelinistea, pentru ca daca instinctul ne spune ca nu suntem pe calea cea buna inseamna ca nu l-am auzit sau ascultat atunci cand am ales calea. Ajungem din nou la nesiguranta.
Nimic nu-i inutil. Totul foloseste la ceva.
RăspundețiȘtergere:))
Nona, îmi aduci aminte de ce spun jurnalistii care tot încurajeaza de decenii bune echipa noastra de fotbal: "Invatam din înfrângeri". Poate, dar eu prefer sa învat din victorii, chiar daca mici, dar dese.
RăspundețiȘtergereDe aceea sunt de acord cu Sophie.
Cel mai mult m-a invatat nevoia. Uneori infrangerea. Rar victoria.
RăspundețiȘtergereSi eu sunt de acord cu Sophie. Doar ca imi place ideea de echilibru (nimic nu e doar rau sau doar bun, orice moneda are 2 fete...) si caut mereu partea plina si un pahar mai mic. :D
Nelinistea mea nu vine din infrangere. Ci, poate, din instinctul care-mi spune ca nu ma aflu pe calea cea dreapta.
'nimic nu e doar rau sau doar bun' este corect doar in masura in care echilibrul se realizeaza prin identificarea acelor atribute pozitive ce tin de cauza raului, nu atribuirii efectului un aspect pozitiv. Cand nu analizam cauza nu functioneaza nici “invatam din infrangeri”. Invatatul din lucruri pozitive intareste increderea si capacitatea viitoare de alegere.
RăspundețiȘtergereNelinistea isi are originea in nesiguranta (a lucrului bine facut, a deciziilor luate sau neluate, a unui feedback inexistent, a unei probleme de adaptare, a neputintei de previzionare etc.)
Devine corosiva atunci cand se afla in noi suficient de mult incat sa concentreze asupra ei marea parte /intreaga noastra capacitate.
Instinctul e delicat. Daca nu stim sa-l ascultam va hrani nelinistea, pentru ca daca instinctul ne spune ca nu suntem pe calea cea buna inseamna ca nu l-am auzit sau ascultat atunci cand am ales calea. Ajungem din nou la nesiguranta.
Parerea mea la ce s-a zis, nu incerc sa conving.