Timpul petrecut frumos

Am fost la o petrecere cu multa lume. Mai mult aleasa decat nu. Am râs exagerat, până mi s-au întâlnit colţurile gurii în partea cealaltă a capului.

Am auzit muzică proastă, foarte bună, de petrecere. Am râs de bancuri, unii de alţii, numai de alţii.

Am dansat până la 4 dimineaţa. Totul într-un loc unde nici miros de primăvară nu a fost şi nici semne că ar sosi prea curând. Dacă dădeai cu o bombă scăpai de cea mai mare parte a aleşilor oraşului :)) O nebunie!

Replici drăguţe ale nopţii:

"Câtă lipsă de imaginaţie, să dansezi cu nevasta!"

"Doamne, cât am mai putut râde de S., bine că-i aici, altfel seara era compromisă"

"Cel mai important câştig al tombolei, lichidele." (o sticlă de vin şi una de şampanie, băute extrem de rapid)

"Repet discursul meu extraordinar şi celor care au sosit mai târziu"

"Coaliţia PNL-PSD să facă linişte (ca să poată să ţină discursul), altfel veţi fi scoşi afară" (în mod absolut întâmplător la una din mese se aflau cei de la PNL, în mijloc cei de la PSD, apoi cei de la UDMR, replica fiind a cuiva din UDMR).

"Eu o cunosc pe Cleo de...20 de ani...mai exact din 1965" (chit că eu sunt născută în 1970 şi la socoteala nu dă 20)

Apoi cel care mă cunoaşte de atâta timp, director la veterinari, venind spre mine cu aerul că-mi spune cel mai mare secret, îmi şoptea în ureche "merg să fac pipi", deşi altă conversaţie nu am purtat cu el şi nici nu suntem atât de intimi, dar astea sunt detalii la gradul de tulburel la care se afla omul. De fapt, a mai avut o încercare de a-mi comunica ceva, dar deja cuvintele erau doar bolborosite şi la cum decurgeau "ostilităţile" cred că e şi mai bine că nu am înţeles nimic. Apoi m-a părăsit pentru un bărbat, drept pentru care toata seara i s-a spus "iubita tuturor".

Dacă până pe la 12 noaptea, de la ora 18 începând, ne-a chinuit un cântăcios afon, dintre cei trei muzicanţi, ne-am rugat de unul dintre oaspeţii de onoare care a acceptat să ne cânte. Cedând rugăminţilor  noastre numai după atingerea unui anumit nivel de luciditate, a acceptat regeşte să ne ofere "o singură melodie" , dar lungă de vreo 40-50 de minute, iar noi urlam "arată-le cum trebuie să cânte". 

Am cântat după el în italiană şi română, indiferent de "culori". 

Apoi s-a trecut pe muzica de pe laptop.

Cei trei muzicanţi erau împărţiţi în două, vioara cu clape, echipă, al treilea, guristul afon invitat pentru a ne cânta în limba română.

Cum cei doi, vioara şi clapele au acompaniat oaspetele de onoare care a cântat o singură melodie lungă, iar după al treilea acord păreau că au repetat împreună o săptămână, s-au dovedit a fi de valoare, ne-am reîntâlnit pe hol.

Eram ieşiţi la fumat (eu fiind fumător pasiv , dar plăcerea conversaţiei ...) oaspetele de onoare care a cântat o singură melodie lungă, prietenul şi eu ,când cei doi muzicanţi au venit la noi cu vioara şi cel de la clape cu un acordeon, oferindu-se să mulţumească printr-o dedicaţie.

A fost momentul culminant al serii.

Vioara a fost primadona. Nu pot să vă spun ce experienţă extraordinară am avut. Ce miniconcert s-a înfiripat din plăcerea pentru muzică, cum îşi mulţumeau unul altuia pentru onoarea de a fi cântat împreună, cum am auzit vioara vorbind sufletului, cum m-a lăsat fără respiraţie, cum am stat noi, cei trei, fără cuvinte, muţi de uimire. Cum au cântat de la clasică la muzică de pahar. Cum mi-au făcut o dedicaţie specială , Balada lui Porumbescu, lucru greu de crezut a se afla în repertoriul muzicanţilor din zonă aproape în totalitate maghiară.

Au cântat aproape o oră! Vioara a plâns, s-a veselit, a scos trilurile ciocârliei, a fost ciupită, a vibrat în tonuri auzite aproape numai cu sufletul, fin, delicat, innebunitor, m-a captat, m-a făcut să-mi ţin mână pe inimă ca să nu-mi iasă din piept, m-a înalţat...

De mare clasă, absolut extraordinari. Au vrut să dăruiască muzică şi au cântat din tot sufletul.

Timp petrecut frumos.

Aceasta ar fi radiografia unei nopţi şi sper ca Miercuri să pot posta ceva deosebit din acel loc.