Ce mai spun copiii

Eu sunt dintre aceia care de la muncă multă devin mai energici şi mai veseli. Aşa că nu povestesc astăzi despre mamele care-şi bat copiii în stradă. Mame de mame, te uiţi la ele şi sunt scoase din cutie, elegante. Fără copil şi întâmplarea cu el, îi acorzi din start mult credit. Rămâne pe altă dată. Am muncit, sunt veselă.

În fine.

O dăm pe amintiri.

În şcoala generală aveam o prietenă, K. Mergeam pe la ea, acasă. Fiind mai mici aveam ore mai puţine decât sora ei, E, care era la liceu.

Pe vremea aia nu înţelegeam prea bine de ce, după ce intram în casă, dintr-o cameră se auzeau zgomote  ca atunci când închizi un pat şi mişcări precipitate, iar K. se grăbea grozav să mă împingă în camera ei. După o vreme apărea în uşă sora mai mare, E, şi ne întreba ce mai facem. Făceam bine. Acum mă gândesc că i-am tras nişte şocuri grozave cu vizitele noastre pe neaşteptate. Oricum, ne uitam în sus la ea. Era de la liceu. Era suficient pentru început de admiraţie.

O mai ştiţi pe Larisa ? A venit în vizită la Vladi (mi-edor de el şi trebuie să povestesc ca să mă mai ostoiesc).

Când vin prietenele lui Vladi, ştim. Parfumurile sunt răvăşite, cutia cu biju, la fel.

Au trecut şi pe la sertarele Silviei. Ca o domnişoară adevărată în devenire , Larisa s-a uitat la oje. Îi place una dintre oje teribil.

Vladi o invită să o ia şi să-şi facă unghiile.

Ea e temătoare...dacă vine Silvia şi o prinde, dacă se supăra Silvia, dacă, dacă...

O convinge Vladi şi trec în balcon, la soare. Larisa îşi face unghiile cu ojă, el trăncăne din gură.

Şi apare Silvia.

Fata înţepeneşte. Silvia îşi vede de treabă, doar îi salută. Din bucătărie se aud discuţiile din balcon.

- Sigur nu se supără Silvia? îi întreabă Larisa pe Vladi, în şoaptă.

- Stai liniştită, nu se supără. Acum îi place de tine, înainte nu te suporta. De când mi-ai rupt patul la ziua mea. Vladi, de colo...

- Poftiiiim? Ceee? sare Larisa speriată, în şoc, de parcă nu a auzit bine? Ce pat? Când?

- Păi, cu ani în urmă, la ziua mea, aţi sărit mai multe fete în patul meu şi l-aţi rupt...continuă Vladii cu 'mucii în fasole'.

Larisa a muţit complet.

Silvia  se întreabă ce ar putea să-l aducă vreodată pe Vladi pe 'calea cea buna' ...continuă să mănânce.

Larisa cu Vladi sunt în continuare prieteni. Merge cu ea la biserica reformată, unde slujba se ţine în limba maghiară şi niciunul din ei nu înţelege nimic. Dar prăjiturile servite la sfârşitul slijbei, sunt bune.