Deşi pregăteam zilele trecute copilul pentru mare, adică dădeam din gură, exasperând-o cu lista ' ce nu ai voie să uiţi', mă gândeam că nu mi-e dor deloc.
Mie îmi place marea în luna septembrie. Poate că este doar puterea obişnuinţei.
Apreciez soarele blând, apa obosită şi caldă, mai puţină lume şi zgomotele care par să nu mai aibă nicicum putere.
Îmi place să stau pe şezlong sau cearceaf, să citesc sau să zac pur şi simplu până la 7 seara. Uneori dorm pe plajă. De multe ori dorm. :)
Îmi place să urmăresc pescăruşii ciugulind din resturi lăsate neglijent. Să îl urmăresc pe tipul care strânge şezlongurile.
Nu-mi place să leg prietenii la mare, nu mă înşir la vorbe cu străinii.
Totuşi, odată copiii au insistat. Vladi se împrietenise cu Edi. Erau de aceeaşi vârstă. Şi-aşa există Dana în viaţa mea. Copiii ne-au făcut lipeala, pentru că nici ea nu vorbea cu nimeni pe plajă.
Rar, rar de tot intru în vorbă cu ei, cu tipii ce răspund de şezlonguri. Ei sunt miraţi şi se opresc bucuroşti de o scurtă poveste. Şi povestesc de-ale lor. De familie, chiar şi de copiii.
Fiecare om este o poveste in sine.
Cred ca-mi place sa ascult poveşti. Sau să le citesc, de ce nu?
Ieri am simţit miros de toamnă. V-am spus că vara nu mai vine la mine.
Şi mi s-a făcut dor de mare...
Cum Vladi a fost la Marea Baltică, iar Silvia e acum la Marea Egee, anul ăsta am să zic 'pas'.
Sau...să nu zic niciodată, niciodată.
Organizarea mea, în acest moment, şi de câteva luni încoace, nu este proastă, pentru că lipseşte cu desăvârşire.
Ultimul concediu l-am avut acum trei ani. A fost frumos pentru că am văzut locuri noi, pe care le ştiam doar din ce citisem prin lucrări de istorie. M-am bucurat atunci de câteva băi în mare, şi cam atât, pentru că nu suport soarele şi nu pot să stau la plajă.
RăspundețiȘtergereDe atunci mă întreb de ce nu mă hotărăsc să plec iar undeva. Cred că asta-i cel mai greu, să iau hotărârea.
Mie imi plac concediile in care umblu si seara cad lata de oboseala. Apoi pot sa accept 3 zile de mare,cu placere.
RăspundețiȘtergereeu detest sa fiu turist...mi-ar placea sa pot ramane cateva saptamani bune intr-un loc...sa ma simt integrata ritmului acelui loc...dar inca nu sunt atat de bogata incat sa depasesc statutul de turist :))
RăspundețiȘtergere:) asta inseamna sa te legi de acel loc...ori eu sunt exact invers. Cel putin in perioada asta a vietii mele. experimentez, experimentez, experimentez :)
RăspundețiȘtergereEu inca n-am fost la mare! :D
RăspundețiȘtergeredaca-mi spunea cineva ca o sa-mi vina dor de marea neagra, nu l-as fi crezut... da' n-am vazut-o de cel putin 10 ani. anul viitor trec pe la ea, macar 2,3 zile, orice-ar fi.
RăspundețiȘtergereDe litoralul nostru nu-mi mai este dor din pacate...
RăspundețiȘtergereC.L.M.,
RăspundețiȘtergeremai ai timp, iar la varsta ta este obligatoriu, :)
Cora,
RăspundețiȘtergereasa si trebuie. Sunt locuri si mai frumoase, dar Marea Neagra e speciala pentru ca acolo ne-am petrecut multe veri.
cel putin eu asa am facut...
Cristi,
RăspundețiȘtergerestiu ce zici, dar eu sunt mai nostalgica.
Si pentru ce imi trebuie mie, are ea, marea, un petic linistit, mai neumblat.
In rest, nu am pretentii.
Ce mi-a placut ce ai scris..m-ai facut sa oftez dupa un sejur linistit la mare, in septembrie...asa mergeam mereu cu parintii si se pare ca m-au facut sa imi placa si mie perioada asta:D citeam si ma regaseam in tot ce ziceai:) uffff..
RăspundețiȘtergere