(Silvia)
Mno, n-am ascuns niciodată că stau prost cu orientarea. Sunt şanse să mă rătăcesc pe un drum pe care am mai fost? Evident! Silvia bombăne căutând harta: 'este incredibil cum te rătăceşti în propria ţară'.
Am încetat să mai fiu supărată pe mine pentru asta. Măcar aflăm unde suntem...într-o comună. Apoi ajungem într-un cătun. O pun pe Silvia să verifice. Se uită pe hartă. Satele mult prea mici nu apar. Dar mă linişteşte: 'Mergi liniştită, suntem pe drumul cel bun. Uite, curba din faţă...este şi pe hartă'. Râde. De mine!
(Vladi)
"Mama, polonezele sunt fooooaaarte frumoase! Până şi mamele poloneze sunt frumoase! Dragoş are o iubită în Ciuc şi a înşelat-o cu o poloneză. Dar ştii ce frumoasă e? Foarte frumoasă. De ea îmi plăcea şi mie. Îţi zic pentru că ştiu că tu nu spui mai departe..."
(Ema, 3 ani)
' - F (unchiul), ai păr pe picioare?
- Da, am -răspunde F.
- Eu nu am. Din păcate eu nu am păr pe picioare!' Ema, de colo, cu vădit regret în glas.
(Vladi)
"Mama, polonezele sunt fooooaaarte frumoase! Până şi mamele poloneze sunt frumoase! Dragoş are o iubită în Ciuc şi a înşelat-o cu o poloneză. Dar ştii ce frumoasă e? Foarte frumoasă. De ea îmi plăcea şi mie. Îţi zic pentru că ştiu că tu nu spui mai departe..."
(Ema, 3 ani)
' - F (unchiul), ai păr pe picioare?
- Da, am -răspunde F.
- Eu nu am. Din păcate eu nu am păr pe picioare!' Ema, de colo, cu vădit regret în glas.
ha! si ai spus mai departe! daca afla vladi?!
RăspundețiȘtergerecat despre ultima chestie, n-o sa uit niciodata o povestire cu profesori care circula intre prieteni cand eram pusti; eroul principal era profesoara de biologie din liceu, o doamna masiva cu fata la fel de rotunda ca si corpul dumisale si care era poreclita nu ma-ntrebati de ce “balena”; nu mai stiu toata povestea, de fapt ea s-a tot comprimat in timp pana a ramas doar esenta ce incheia apoteotic dialogul; imaginativ-o pe doamana balena punandu-si mainile in solduri si replicand pitigaiat si furios la unul dintre comentariile rautacioase ale elevilor: “ce ionescule tantarul anofel are par pe picoare, poate dumneata ai!”; fraza asta a devenit un fel de buna ziua pentru noi cei care ne rasfirasem in cele patru vanturi dar ne lega amintirea acelorasi profesori din scoala…
Sărut mâna Cleo !
RăspundețiȘtergerem-ai amuzat ! să-ţi trăiască năzdrăvanii ! încă vei descoperi multe "filozofii" amuzante mai ales că percep treptat lucruri mereu mai complicate .
Tari astea! Copiii spun lucruri traznite si adevarate! :)
RăspundețiȘtergereeee lasa...ai totusi noroc :)
RăspundețiȘtergerete poti baza pe Silvia :D
Vladi-cred ca te-ai linistit-are gusturi bune la femei :)
si micuta Ema o sa te invete sa descoperi muuulte adevaruri...ascunse privirii :))
mosu,
RăspundețiȘtergere:)) imi amintesc ca si cu Vladi am o intamplare similara...
avea 4-5 ani, dimineata, cei care au copii stiu cum e, alergi ca nebunul ...sa imbraci copilul, sa il urmaresti si pe cel mai mare sa se pregateasca de scoala, sa fii gata tu, sa ai timp de camin si sa ajungi si la serviciu...cum ma dadeam eu de ceasul mortii, dintr-o data il aud pe Vladi ca urla ca din gura de sarpe...fug, speriata, intreb ce s-a intamplat si el de colo "imi creste par pe picioare" si-mi arata piciorul de la genunchi in jos,cu pantalonul su,flecat...stau, socata, el urla...imi vine in minte sa-i spun ca dupa camin ii promit eu ca il fac cu lama,ii rad parul de pe picioare...s-a linistit in secunda numarul 2 si ne-am vazut de treaba. Pana dupa camin, a uitat.
Sorin,
RăspundețiȘtergereeu sunt fan al copiilor vorbareti. Si cu ai mei ma distrez grozav!
Cristi,
RăspundețiȘtergerecred ca intr-o zi, spun de 20 de ori 'retine asta!". Din pacate, uit. Sunt superhaiosi!
Sunt chestii prin care dacă nu treci, nu ştii cum este... Zdrahonul meu (care acum este un golan şi jumătate - îţi place cum îl alint?) când era mic "scotea" perlă după perlă. Mai întotdeauna ne făcea să râdem pentru câte o prostioară spusă exact la momentul potrivit.
RăspundețiȘtergerepandhora,
RăspundețiȘtergereeu sunt obisnuita cu mine, ma si mir cand nimeresc fara sa fi incercat de 3 ori inainte :))
Asa imi creez ocazia de a vedea locuri noi si foarte frumoase. Cand a rasarit soarele in fata noastra...am mutit amandoua.
Am mai ras de cat de repede se invarte Pamantul, ba a fost in stanga noastra Soarele, ba in dreapta.:)
Max Peter,
RăspundețiȘtergeredupa cum spuneam, imi pare rau ca nu am avut rabdarea, inspiratia sau timpul pentru a nota perlele.
Pentru ca si lor le plac povestile cu "atunci cand erai mic faceai/spuneai...".
haios...
RăspundețiȘtergereiar cele mai haioase nici nu le-am intiparit in minte...sunt prea multe, sau mintea mea, prea scurta.
RăspundețiȘtergereApropo de mottoul tau. Dacca dragoste nu e...nu-i nimic.
RăspundețiȘtergereEu as zice, daca dragoste nu e...hai sa facem :))
Eu ma gandesc ca de aia nu-i prea multa dragoste, pentru ca sunteti prea multi curajosi anonimi :)
RăspundețiȘtergere( cum e, de acolo din spatele anonimatului? te simti mai puternic? Mai increzator? Ai chiar iluzia ca poti sa faci dragoste? :)) )