Viaţa e ca o cutie cu amintiri pe jumătate goală. Până când mai este loc în cutie trebuie să creezi amintiri.
Poate că nu facem alegerile cele mai fericite în viaţă, dar e mai bine să te numeri printre cei care fac alegeri, care încearcă şi nu se dau bătuţi.
Să nu uiţi că iubirea este cea care contează, ne motivează şi pentru că apare rar, e bine să-ţi păstrezi vederea limpede .
Că e mai bine să fii rănit, cu inima frântă, decât să nu fi încercat deloc.
Tot ce facem, undeva se contabilizează.
Când eşti descurajată, priveşte-ţi copilul. Vei şti că ai făcut cât ai putut, iar cât ai făcut este bine.
Să nu uiţi că poţi să-ţi permiţi numai o singură zi în care să-ţi fie milă de tine, mai mult este slabiciune.
Când nu mai ai ce să pierzi este şi un avantaj, pentru că eşti liberă să pleci, să alegi altceva ce îţi place.
După 40 de ani, contează mai mult viaţa spirituală, restul sunt efemere. Nu avem nevoie de atâtea lucruri care să ne îngroape.
Să-ţi aminteşti să nu iei viaţa prea în serios, pentru că nu mai ai şanse să te bucuri ea.
Azi este mai greu pentru ca Maine sa fie mai bine.
Să-ţi păstrezi inima deschisă şi vei întâlni tot atâţia prieteni câţi ai lăsat acasă. (Nu mai cunosc pe nimeni care să fi avut atâţia prieteni!)
Şi nu contează cât timp ne va despărţi, după cum ştim deja, în momentul revederii va părea că ne-am despărţit doar 'ieri'.
Când îţi va fi greu, caută în cutia cu amintiri, ca să ştii de ce ai plecat. Când îţi va fi bine, nu uita cutia cu amintiri, pe cei care te-au îmbogăţit şi pe cei pe care i-ai îmbogăţit.
Uitarea poate fi o calitate când o faci în avantajul tău!
Orice început aduce un plus!
Această listă este pentru amândouă, dar dintre noi două, Tu ai fost mereu cea curajoasă!
(poate că aş fi scris altfel lista, dar după cum bine ştii, sunt mai mult 'răşită' ... şi mai puţin inspirată. N-am vrut să o amân pentru că...tic-tac, tic-tac, timpul trece, numai mâine nu e poimâine).
Îmi place! Ştii de ce? Pare crezul unei luptătoare. Concepţie de învingătoare.
RăspundețiȘtergerece pacat ca am atat de putin timp exact acum, cand posturile tale ma provoaca la discutii lungi...
RăspundețiȘtergereMax Peter,
RăspundețiȘtergereo, ma bucur sa inspir un asemenea gand! :)
Mersic.
Raul,
RăspundețiȘtergerepai...incearca pe scurt ceva sau revii mai incolo, cand poti.
Ei, da stiu cum e cu timpul, constat si eu ca ramane putin,putin...
esti inteleapta Cleo...dar vad,simt ca intelepciunea asta a ta doare al naibii de rau...
RăspundețiȘtergeredupa cum spuneam, in viata totul e obisnuinta!
RăspundețiȘtergereSe spune despre mine ca sunt optimista la maxim, si intr-adevar asa este. Imi place sa intalnesc oameni la fel. Nu stiu daca asa esti mereu, dar intr-adevar astazi asa pari. :)
RăspundețiȘtergerenu stiu daca e optimism sau doar obisnuinta de a merge inainte si a nu bate pasul pe loc.
RăspundețiȘtergereImi place cel mai mult -e mai bine să fii rănit, cu inima frântă, decât să nu fi încercat deloc.
RăspundețiȘtergereO inima ranita se poate trata si vindeca cu timpul , insa faptul de a nu fi incercat deloc iti face sufletul infirm , handicapat cu o lipsa .
O zi buna ! ;)
si unde mai pui ca unii nu incearca pentru ca si-au facut din asta un sistem de 'protectie' impotriva eventualei dureri care poate aparea.
RăspundețiȘtergereAs mai spune:
RăspundețiȘtergereIn lumea asta totul trece, chiar si viata! Sa o pretuim in fiecare clipa!
:)
RăspundețiȘtergereei, dar cat de rar ne amintim asta! Colo, cand e risc s-o pierdem...
am o poza veche care in fiecare dimineata imi spune buna dimineata :)o salut si eu si ii zambesc :)apoi stiu ca este acolo si ma asteapta si asteapta sa fie toate cele bune o sa fie toate cele bune:)...esti prietena mea minunata:)
RăspundețiȘtergereBuna dimineata! si astfel.
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai greu este ca nu pot suna oricand.
No, dar pana la urma totul tine de puterea obisnuintei.
Sa fie bine!