În ritm de mambo cu toleranţa şi judecata :)

Cred că atunci când ai ocazia să lucrezi cu oameni îţi dezvolţi destul de multe capacităţi sau pur şi simplu ţi le activezi.

Atunci când ai ocazia să auzi zeci şi sute de poveşti şi 'poveşti' spuse de oameni, începi să priveşti lumea cu alţi ochi.

Dacă am prejudecăţi?

Da, am! Sub limita obişnuită, chiar mult sub ea. De unde ştiu? După cum mă situez eu, la acest capitol, în raport cu ceilalţi din jurul meu. În jurul meu au fost destui. Întotdeauna am lucrat în instituţii mari, cu oameni mulţi.

Al doilea pas, firesc, este emiterea de judecăţi. A judeca este diferit de a cataloga.

De asemenea, a judeca este invers proporţional cu a tolera. Cu cât gradul de toleranţă este mai scăzut, cu atât mai mare e riscul de a judeca.

Atunci când toleranţa mea este scăzută înseamnă că gradul de autocunoaştere este scăzut, implicit gradul de cunoaştere a mediului înconjurător.

Când toleranţa este largă, mă cunosc bine şi cunosc foarte mult din mediul de viaţă.

Este interesant cum, de regulă, cei mai toleranţi oameni sunt cei care au văzut multe la viaţa lor, de obicei partea mai puţin sau deloc seducătoare a vieţii. Suferinţele de tot felul,  şi în general suferinţa, sunt cele care ne sensibilizează, ne ascut simţurile. Dar, totodată şi iubirea de semeni este cea care ne măreşte toleranţa.

Credinţa, educaţia religoasă ne învaţă să nu judecăm spre a nu fi judecaţi, la rândul nostru. Eu nu am întâlnit persoană care să nu se folosească de zicerea bibliei, decât pentru a-şi face scut împotriva unei judecăţi la adresa ei.

De asemenea, cunosc persoane care au fost supuse la diverse procese de judecată din partea celorlalţi, au suferit din caza acestor prejudecăţi şi totuşi, la rândul lor, sunt persoane care judecă mult peste limita normalităţii. Este vorba să fie aceste persoane empatice? Or fi, dar nu foarte tare. Mai degrabă este vorba de agresivitatea care naşte agresivitate.

Mă gândesc la mine, atunci când am judecat, am făcut-o din necunoaşterea problemei, din lene, din nepăsare, din lipsa de empatie. Nu o fi nici asta regulă generală.

Toleranţa este cea care mă face să nu emit judecăţi atunci când un aspect sau o problemă diferă sau nu se pliază normelor, credinţelor mele. Experienţa vieţii şi autocunoaşterea este cea care poate să-mi spună să nu judec, pentru ca Lumea nu e formată numai din Eul meu şi tot ce s-a construit în jurul lui. În caz contrar, rezultă un Eu exacerbat, dar asta e deja altă problemă.

Când am o prejudecată, mă chinui să aflu care este problema mea în ceea ce priveşte prejudecata, iar dacă nu pot demonta raţionamentul, am să consider că e o problemă pe care eu nu o înţeleg, dar n-am să spun că este 'greşit' celălalt.

Dar dacă mi-e lene, sunt superficială, atunci ...judec!

Empatia, iar nu absenţa ei este cea care mă va face să nu judec cu uşurinţă.

...că tot m-am contrat eu cu băieţii şi sper ca ei să nu se supere. Însă, eu când văd cum doi băieţi 'se simte ' bine îmi vine să-mi vâr coada. Şi cum nu-i prima dată şi, cu siguranţă, nici ultima dată, sper ca ei să nu mă judece prea tare şi de mai multe ori :)). Sau măcar s-o facă pe rând.

Închei cu ce le-am zis şi lor: să NU judeci! vine din iubire, înţelepciune, empatie şi toleranţă.

Adică, vă iubesc băieţi.

ăăăă....o mai ştiţi pe asta? Că tot e Vineri seara...mă face să sar din scaun.