Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

miercuri, 31 august 2011

De unde să ştim?

De unde ştim că nu suntem într-o călătorie iniţiatică şi mai avem până să ajungem acasă?
Şi-atunci, prieten ne este mai mult drumul de sub picioare...

Poate fi o singura privire 'acasă' ?
Şi dacă m-ai privit o dată, pot eu oare să mă mai opresc?

(Lumea adulţilor, o lume în care ei îşi închipuie.)

12 comentarii:

  1. Noţiunea "acasă", ca şi cea de "drum" sau "cale" pot căpăta aşa de multe semnificaţii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiecare eveniment din viata noastra reprezinta un pas pe acest drum. Bineinteles ca unii pasi ii repetam de multe, multe ori, pana invatam sa calcam bine in zona aceea a drumului.
    "Acasa" este peste tot, de fapt. Peste tot unde pasim suntem acasa. Difera numai daca stam in curte, in hol, in dormitor... Fiecare pas ne duce mai aproape de centrul casei.
    Cam asa cred eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Max Peter,
    Uneori se intampla sa intri in panica, si te intrebi retoric, asta e tot? Doar pentru atat am primit viata asta? Si ce fac, e bine? Daca nu pentru asta am venit pe lume? Si daca nu asta trebuie sa fac, atunci ce-ar trebui? :)
    Chestii din astea de vara, care te apuca noaptea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mircea Vladut,
    drumul pe Luna a inceput cu primul pas, este adevarat.
    Cred ca am fost influentata de o discutie purtata ieri, am constatat cu groaza ca nu am facut in viata mea nici macar lucruri simple...si nu am mai stiut daca macar sunt ancorata la menirea mea, sau pentru ce naiba mai fac eu umbra pe-aici.
    Ma intreb, mai trebuie sa fac lucruri 'mari', cand eu nu am reusit nici pe cele mici sa le bifez?
    ...si mi se pare ca tot alerg din urma, nu ma mai ajung.

    RăspundețiȘtergere
  5. suntem pe rand si drum si calatorie si calator...dar niciodata capatul drumului...
    nu cred ca exista un capat al drumului....

    RăspundețiȘtergere
  6. pai, nu e totuna, daca toata calatoria ta e doar o ratacire in labirint? te multumesti cu faptul ca oricum nu dai de capatul drumului, orice drum ai alege?

    RăspundețiȘtergere
  7. nu...asta nu ma multumeste...ma face doar sa nu vad nimic in viitor...dar...am inca speranta la mine in "cutiuta" :)

    RăspundețiȘtergere
  8. E doar o temere de-a ta, dar nu e prea justificata.
    Daca privesti adanc, adanc in tine, vei vedea ca de multa vreme astepti ceva. Astepti sa se intample un eveniment ce stii ca se va intampla. In aceasta viata vei avea parte de acel eveniment deosebit.
    As spune inca ceva: de ce "trebuie" sa faci ori lucruri mici, ori lucruri mari? Acest "trebuie" nu e cumva o conditie autoimpusa, nu e un mod de a te compara pe tine sau realizarile tale cu ceva? Nu cumva e un fel de prejudecata?
    Eu zic ca "trebuie" sa faci ceea ce simti ca trebuie pentru sufletul tau, nu ceea ce crezi ca "trebuie".

    RăspundețiȘtergere
  9. Vrei să mă laşi fără replică...
    Toată viaţa este un drum plin de căutări, asta e clar. Câteodată ai parte de "semne": ia-o pe-acolo, opreşte-te aici, treci podul... Câteodată nu ai, trebuie doar să-ţi imaginezi care este drumul cel mai nimerit, ca să nu te înfunzi în "labirint". Numai că ai nevoie de două lucruri: în primul rând, să poţi să mergi, iar în al doilea rând, să ştii DE CE mergi. Cred că aici este răspunsul.

    RăspundețiȘtergere
  10. pandhora,

    îţi dai seama? Sunt o grămada de oameni în labirint, unii nici măcar nu realizează...brrr! Sper! Sper din toată inima să fiu dintre cei care găsesc ieşirea. Sper in secret să nu fiu ÎN labirint :)
    (Boc arde ţara, iar eu mă piaptăn.)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mircea Vlăduţ,
    Ah, zici un mare adevăr, aştept să se întâmple ceva, nu ştiu ce, dar ceva...
    Şi mai cred că lucrurile simple ne umplu viaţa. Iar când nu le ai, ai un gol, şi, vorba poetului: 'Niciodată golul n-a sunat mai tare'.

    RăspundețiȘtergere
  12. Max Peter,

    ştiu că deja cunoşti suficient din moa, ca să şii că eu doresc să-mi dai replici, cât mai multe şi tot nu mă satur.

    Îl consider pe DE CE-ul tău ca scop în sine, fără de care mersul e ca în baba-oarba, pe bâjbâite. Cam asta fac de câteva luni, este atât de stranie situaţia asta încât trebuie să fug să mă privesc în oglindă, să văd, chiar eu sunt?
    Shit, chiar eu sunt! :))
    Şi-mi mai vin în minte câteva cuvinte, deloc potrivite în guriţa mea de fomeie onorabilă.
    Vreau cu adevărat să-mi vad calea ca cristalu'.
    Şi nu mai înţeleg...multe.

    RăspundețiȘtergere