Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 9 august 2011

?

Când mă priveşti, până unde poţi să (mă) vezi?

16 comentarii:

  1. Întrebare grea,Cleo!Depinde de așa multe lucruri că nu este un singur răspuns la această întrebare!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Depinde... O ureche este în stare să audă nota unui diapazon, dar alta nu aude nici trompeta de lângă...

    RăspundețiȘtergere
  3. Secret,
    apreciez si un posibil raspuns...nimeni nu poate da cel mai corect raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  4. Max Peter,
    cu care ureche asculti cel mai des?
    Unde se afla atintita privirea ta cand pleci urechea?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ciudata intrebare. Probabil ca-ti pui intrebarea: cat din ceea ce scrii este inteles cu adevarat? Sau cat de mult reusesti sa exprimi (si sa constientizezi) din ceea ce simti si gandesti?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce inseamna 'este inteles cu adevarat+ ? Nu pot sa astept ca lumea sa dea aceeasi semnificatie la ce scriu...E imposibil. Ar trebui sa definim toti 'adevarul' si asta ar fi edificator. Daca gasim doua adevaruri identice, inseamna ca ne intalnim cu noi insine.
    Iar textul scris...m-as bucura sa reusesc sa transmit 20% din ceea ce simt. Si asta e un procent bun!

    Cand privesti un om, pana unde il vezi? Ii vezi adesea sufletul? Il simti? Il stii? Poti sa-l cunosti dintr-o privire?

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Cleo:
    Nu pot raspunde afirmativ in totalitate, fara rezerve. Sunt oameni pe care-i simt dintr-o privire, pentru altii e sufient o poza si ceea ce scriu ei si probabil ca exista si oameni pe care nu pot sa-i simt doar daca ma uit la ei.
    Dar intuitia mea in privinta oamenilor este mare.
    Marturisesc ca uneori nu inteleg ceea ce vrei tu sa spui, de aceea prefer de multe ori sa tac (sa nu dau cu batu-n balta). Insa intotdeauna cand mi-ai oferit o explicatie suplimentara (sau la altii care sunt mai rapizi ca mine in comentarii) inteleg despre ce e vorba.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) uneori si mie mi-e greu sa exprim ce vreau. Imi pare bine ca insisti cand crezi ca e ceva de neinteles.

    hmmmm crezi ca poti sa ai o buna cunoastere a omului din textele sale? sau din poze?

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca toti putem cunoaste pe cei din jur, insa numai in domeniile care se intersecteaza cu ale noastre; adica ceea ce ne intereseaza la o persoana stim deja.
    Mai este important si cat de mult vrea sa ne arate persoana (constient sau nu).

    RăspundețiȘtergere
  10. Insa poti fi indus in eroare, tu ca 'cititor' de oameni, cineva ti se arata putin, iar tu poti sa crezi ca ce vezi este tot. Nu?

    Dar, ideea mea era sa privesti omul si sa-i citesti sufletul...spui ca uneori reusesti...ce simti atunci, cand poti sa faci asta?

    RăspundețiȘtergere
  11. Simt emotiile omului. Impresia mea e ca omul doreste sa mi le comunice, sa le inteleaga si altcineva. Si nu doreste sa le comunice doar mie, ci tuturor. Eu citesc ceea ce mi se ofera.
    Uite, in cazul tau am impresia ca iti filtrezi foarte bine ceea ce vrei sa arati celorlalti. Interpretezi TU cum vrei sa fie receptionate emotiile tale, nu lasi interpretarea la indemana celorlalti. Poate ca de asta nu inteleg uneori ce vrei sa spui.
    Iar daca ai intrebat ce simt eu cand citesc pe cineva, atunci pot spune ca e o placere destul de mare ( e cu atat mai mare cu cat fluxul de informatii este mai consistent, emotiile sunt mai intense). Se creaza un canal de comunicare dintre mine si omul respectiv, am senzatia ca s-au ridicat niste bariere; e ca si cum am fi trecut de discutiile politicoase de inceput in care se tatoneaza terenul si putem intra in subiect, fara sa ne mai fie frica de partener sau ca putem face gafe. E un fel de acceptare neconditionata dintre doi oameni. E o senzatie minunata. Cred ca e reciproca.
    Nu stiu daca asta ai vrut sa stii.

    RăspundețiȘtergere
  12. nu stiu daca am sa te dezamagesc...dar sunt o femeie mai simpla decat crezi (la constructii interioare).
    N-am niciun atu in maneca si niciun jocker.
    Just me! in bucatele. Cine are chef, face cu usurinta puzzle.
    Ce nu se poate reda/vedea pe blog sunt profunzimile/adancimile.
    :) Da, pot sa simt si eu cu destula usurinta.
    Doar ca pentru cunoasterea omului, ma incred in textul scris cam pe-acolo...20%. Cred ca restul sunt iluzii. Acum nu ma intreba ale cui...
    Nu intamplator ne imprietenim unii cu altii, totusi.
    Altfel as fi prietena cu Ciutacu :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Ochii sunt fereastra sufletului, poti sa vezi ce-i inauntru daca te uiti bine...

    RăspundețiȘtergere
  14. Asa e , Tasha! Asa este...
    Dar, aici in virtual, care ar fi oglinda sufletului?

    RăspundețiȘtergere
  15. @Cleo:
    Eu am patit-o odata cu cineva din virtual. Am "ghicit" ceva ascuns de care-i era rusine (fara sa fie, insa, ceva rusinos, insa educatia...), am spus asta, a recunoscut, dar s-a suparat. De atunci sunt mai precaut, nu-mi mai9 dau cu parerea. Ceea ce stiu tin pentru mine. Oamenii nu au intotdeauna capacitatea de a recunoaste sau accepta ceea ce ei sunt. Majoritatea incearca sa fie aidoma imaginilor pe care si le creaza despre ei insisi.

    RăspundețiȘtergere
  16. :) Fiecare avem o lectie de 'fa-ti treaba fara sa-ti bagi nasul in a altuia'.
    Virtualul este adesea o supapa, indiferent de cauze nu trebuie astupata.
    Cei care traisc si cauta iluzoriul, nu sunt pregatiti sa accepte realitatea. Este simplu. Celor ancorati prea tare in realitate li se pare de neconceput.
    Si ne grupam pe aceleasi principii.

    RăspundețiȘtergere