- Sărut mâna! mă salută băiatul cu ziarele.
Îl ştiu, îl văd deseori la magazinul de la blocul meu, e un băiat de 20-22 de ani, deşi pare mai....mic, ca mulţi tineri crescuţi în sistemul de protecţie.
Îl salut.
- Ce frumoasă sunteţi! spune, apropiindu-se de mine.
Zâmbesc, ştiu că spune aşa tuturor femeilor, dar îi răspund:
-Mulţumesc, eşti amabil.
- Ştiţi cum sunt eu?...Curtenitor! mă priveşte mândru, ştie că e de bine.
- Eşti, aşa şi eşti, curtenitor. Ne vedem mâine tot aici? o dau eu pe glumă, dar treaba se îngroaşă.
- Ştiţi, mie mi-ar plăcea să găsesc o doamnă, aşa ca dumneavoastră, independentă, care să mă înfieze.
Îl privesc şi mă întreb cam cât ar dura până să spună că îi e frică să doarmă singur şi vrea să doarmă cu mama...e deja cu capul pe braţul meu.
- Sincer, nu că nu vreau, dar nu pot! Mai am doi copii acasă.
Mă mai roagă o dată. Îmi promite chiar şi un articol în ziarul pe care îl vinde, în care să mă laude.
Nu, domnule, ramân la doi! Am zis!
Cleo , sărut mâna !
RăspundețiȘtergereNu îi putem condamna , viaţa amară ce o duc i-a învăţat să lupte . E tare greu , m-inchipui , să nu ai mamă .
Spune tuturor aşa sau ai tu un aer de mamă protectoare ?
Asa Cleo, fii barbata!
RăspundețiȘtergereDa' raspunde-i lui Sorin, ce dureaza atâta sa te uiti în oglinda?
Sorin,
RăspundețiȘtergereEu nu îi condamn, eu îi cunosc! (am lucrat în sistemul de protecţie şi sper să o mai pot face, în alt rol)
Diferenţa dintre mine şi alte doamne? Nu mă feresc să stau de vorbă cu el. Atât!
Dan,
RăspundețiȘtergereeu muncesc să-mi redescopăr feminitatea.
I-am răspuns.
Dar mai pot schimba eu imaginea de mama superprotectoare din ochii tăi? Si la asta lucrez, să ştii.
Bine ai revenit! :)
Cleo , nu mă înţelege greşit !! Nici eu nu îi condamn , dimpotrivă îi admir pe cei care luptă pentru binele lor , ne dau lecţii de viaţă de multe ori fapt pentru care mă înclin !
RăspundețiȘtergereCât despre mame , părerea mea este că sunt cele mai frumoase femei , au acel aer de om satisfăcut , împlinit .Eu am doi copii şi nu încetez să le admir mama nici acum după multi ani !
Saracii...Lipsa unei mame o sa-i urmareasca toata viata.
RăspundețiȘtergereSorin,
RăspundețiȘtergereadevarul este ca mai putini sunt cei care reusesc, dar mai multi acum decat inainte vreme.Si au rani care nu se vindeca niciodata. Pot foarte bine sa dezvolte rapid atasament fata de adult, cum, la fel de bine pot sa nu o faca niciodata.
Si, sunt multi care nu gandesc asa, ci nu le acorda nicio sansa.
Ma bucur ca esti tatic si e corect sa o admiri pe mama copiilor tai. Merita!
Cristi,
RăspundețiȘtergereihi, cam asa ceva.
oricum e complicat sa vorbesti despre ei.
Si nici usor nu e sa lucrezi cu ei.
e greu sa fii altfel...si asa se simt ei probabil...si la fel de probabil, in timp, invata sa mimeze normalitatea fara sa o traiasca cu adevarat...
RăspundețiȘtergereeu cred ca o multime speculeaza sensibilitatea pe care o arati si daca nu sari cu ceva la interval asa cum cer, iti trag o injuratura in barba.
RăspundețiȘtergeream mai citit o data, e diferit de cersetori, face ceva pentru bani. e greu sa nu ai familie ,mai bine ma abtin sa-l judec daca nu pot sa-l ajut...
Are deja varsta la care alti tineri par sa nu le mai pese de parinti,incercand sa fie independenti.El inca isi cauta o mama...
RăspundețiȘtergereDa, isi cauta o mama, dar e deja selectiv. Stie ce sa caute:) O doamna frumoasa si independenta ...
RăspundețiȘtergereNu asa, oricum ....:)
Si daca te-a facut sa iti pui si altfel de intrebari, nu e ok, sunt convinsa ca in alte conditii sau o alta atitudine ti-ar fi declansat cumva sentimentele materne. Asa ai batut in retragere instantaneu...
Parerea mea este ca se poate descurca si singur si ca este un mic speculant.
pandhora,
RăspundețiȘtergere'altfel' sunt mai multi, insa la ei e cel mai greu, lipsa mamei nu se mai poate inlocui. Dar sunt printre ei destui care pot duce o viata normala.
Mimarea...as putea sa-ti spun cati dintre cei 'normali' mimeaza atat iubirea, cat si priceperea? Inclusiv normalitatea? Nu,nu pot, atat de multi sunt.
aA,
RăspundețiȘtergereeu caut sa aflu de ce o persoana actioneaza/reactioneaza in felul in care o face. Si am ajuns sa o fac in primul rand intuitiv, apoi a devenit un automatism.
Sigur, daca mi s-ar intampla asta intr-un oras mai mare si strain, nu as intra repede in discutii. Pe baiatul asta il stiam. Isi castiga existenta din vanzarea de ziare si locuieste intr-o locuinta sociala. Nu cere niciodata bani! Cere...afectiune, atentie. Ei, bine, asta o inteleg foarte bine. Cunosc un tip care locuieste pe strazi, noapte doarme in adapostul de noapte al primariei. Nu vrei sa stii din ce familie buna provine. A fost student la arhitectura apoi exmatriculat. Nu dezvolt motivele, dar cauza este in copilarie si relatia cu tatal.Desena atat de frumos, iar cand era in liceu eu eram o mucoasa prin clasa a VI-a. Desi eram la ei in casa nu-mi amintesc sa-mi fi vorbit sau sa ma fi privit. Fiecare membru al familiei se izola intr-o camera, rar ii vedeam vorbind intre ei. Sunt multe, multe povesti printre acesti oameni, de fiecare data triste. Lucrez cu mine sa vad partea buna din oameni, sa incepi sa-i vezi pe oameni din punct de vedere al calitatilor este o mare provocare, dar nu imposibil. Fiecare ar trebui sa avem o sansa in fata celuilalt. Cel putin una.
angi,
RăspundețiȘtergereohhhoooo, cei care au suferit din cauza asta sunt, de cele mai multe ori, urmariti de aceasta lipsa toata viata. Si nu, nu e vorba numai de cei din sistem, e general valabil.
Digodana,
RăspundețiȘtergereera o vreme cand ti-era teama sa lasi caruciorul cu bebele in el in fata magazinului, sa nu ti-l fure. Acum ti-e teama ca nu-ti mai puna inca unul in carucior. Copiii sunt abandonati cu usurinta cu care iti uiti bagajul aiurea.
Important e sa-ti pastrezi detasarea. Cand ii cunosti, stii ca primul lucru vor cauta si incerca un atasament. Ei se ataseaza foarte repede. Nu trebuie decat sa stie ce se poate si ce nu. Ei incearca, tu stabilesti limita.
Felul in care il spui pe NU...unii sunt de parere ca nu conteaza, un 'nu' ramane 'nu' indiferent cum il imbraci. Dar pentru oamenii sensibili nu-ului trebuie sa-i atasezi un ton bland. Aleg sa spun 'nu pot' decat sa-i spun 'nu te vreau'. Il intelege foarte bine si pe 'nu' si nu trezesc in el agresivitatea.
daca esti lipicioasa :) (mie atitudinea lui imi spune ca ii esti tare draga), dar intr-adevar e cam mare sa mai stea dupa fusta lu'mami; admir la ei capacitatea de a se atasa atat de usor
RăspundețiȘtergereDin pacate societatea in care traim nu prea le da o sansa acestor copii. Ceea ce este si mai rau este faptul ca intotdeauna se gaseste cineva care sa ii exploateze
RăspundețiȘtergereEu ce sa mai zic... Pana acum oamenii vad ca ti-au facut complimente si au zis ca tu esti de vina, altii au zis ca de vina este societate si sarmanii copii care tanjesc dupa mame. Eu cred ca asa a fost sa fie. V-ati intalnit, v-ati vorbit si s-a creat o legatura. Era o vorba pe care am citit-o undeva, nu mai stiu unde, dar care mi-a ramas intiparita in minte. Zicea ca "oamenii pe care ii intalnim in viata ii intalnim pentru ca asa ne-a fost scris si pentru ca exista un scop".
RăspundețiȘtergeresophie,
RăspundețiȘtergerenu stiu daca sunt lipicioasa...eu cred ca sunt doar deschisa, asta cred ca a vazut in mine, un om care il priveste, ii acorda o atentie...si omul flamand de atentie se bucura de 'firimite'. Textul lui cu 'doamna frumoasa, independenta', este textul lui repetat multora.
Stii ca relatia cu mama este atat de importanta incat te afecteaza toata viata, Helinger (ala cu constelatia familiei) spune ca o relatie proasta cu mama iti afecteaza munca, respectiv banii. :)
Io si alti specialisti, suntem de parere ca pana cand nu-ti intelegi si accepti trecutul nu poti avansa, iar lipsa mamei in prima copilarie, ca sa nu mai zis lipsa ei de la nastere, te face definitiv un invalid emotional. Parerea mea...
Mircea,
RăspundețiȘtergeresocietatea in care traim e discriminativa in multe situatii si cu oricine e putin 'altfel'.
Ai fi surprins sa stii cati spun ca cei abandonati nu trebuiesc ajutati...si spun la modul dur ce trebuie sa faca societatea cu ei. Cu toate astea, nu cred ca trebuie sa creem invalizi sociali, ei trebuie invatati si sa se descurce singuri.
Irina,
RăspundețiȘtergereeu am relatat o intalnire. Mi sa parut amuzanta ideea de a infia, mai ales un tanar, chit ca e mic si pricajit si cu probleme.
Singurul meu merit este ca sunt o persoana deschisa, privesc deschis si nu 'umilesc' cu privirea. Iau oamenii asa cum sunt, si ma straduiesc sa ma urc sau cobor la nivelul fiecaruia. Sunt genul ala de om care daca vede un om extrem de derutat, vadit pierdut in cautari, ma opresc si il intreb cu ce pot sa-l ajut, daca o femeie are fermoarul coborat la fusta, o opresc si ii spun, daca cineva priveste pierdut automatul pt taxa de parcare, intreb daca are nevoie de ajutor...adica, un pic atent la ce vad in jur. Iar gura nu ma doare. Mai fac si eu conversatie ;))
Pentru mine povestea nu e marcanta, dar eu scriu despre nimicurile de zi cu zi...cred :D
Sunt perfect de-acord cu Cleo. Cred ca relatia lui cu Mama a fost afectata in copilarie. Se poate trai cu asta. Insa, mai cred ca se poate trece peste acest neajuns.
RăspundețiȘtergeremda, cam asa...sigur, nu oricine poate trece peste, dar mai sunt cazuri...
RăspundețiȘtergere