De fapt, sunt gândurile rezultate din întâmplările week-end-ului tocamai trecut.
Lucrul în grup nu este tocmai uşor, fiecare aduce cu sine o încărcătură emoţională.
Sinceritatea nu este identica cu a spune adevarul.
Când ceea ce simţi nu este prelucrat, vorbele tale au foarte multă încărcătură emoţională. Celălalt va răspunde la fel sau cu agresivitate.
Dacă ajungi la înţelegerea trecutului, parcă nu mai simţi nevoia de iertare. Mai ierţi, în aceste condiţii?
Un conflict te invaţă mai multe, despre tine, decât o zi senină.
Acum că socrul meu o fi citit Kirkegaard, nu ştiu, dar concluzia conflictului intern (dacă să spun şi să pierd ceva/pe cineva, sau să nu spun, dar nu sunt împăcat cu mine însămi) a tras-o bine: ' fă oricum, nici aşa nu va fi bine'.
Să aveţi o săptămână frumoasă!
Zi si tu: Da, da. Si faci ca tine. Si atunci va iesi bine! :) O zi buna!
RăspundețiȘtergereBună Sophie !
RăspundețiȘtergereSocietatea şi anturajul îşi aduc din plin aportul în viaţa noastră dar în cele din urma noi suntem aceia care hotărâm cu ce atitudine continuăm .
Iar sinceritatea nu înseamnă că spui ce gândeşti ci că gândeşti ce spui deaceea nu este identică cu adevărul şi fără legătură.
e f eficient sa faci o sinteza a zilei, sa tragi linie, sa vezi ce ai invatat azi, ce concluzii tragi, ce ar trebui sa faci din nou si ce sa nu mai faci niciodata.
RăspundețiȘtergerenumai bine.
Cristi,
RăspundețiȘtergereSa vad ce zici de asta: o vezi pe sotia prietenului tau, a patra oara, cu alt barbat-acelasi alt barbat, par destul de intimi in relatie.
Ii spui prietenului despre asta?
Prietenul tau e familist, cu un copil. Si te intelegi bine cu amandoi, sot si sotie, dar sotul este prietenul tau. Sunteti prieteni de familie, deci ii cunosti anturajul si stii ca acel barbat e un strain.
Sorin,
RăspundețiȘtergereda, cand esti sincer, esti doar franc. Adica sinceritatea inseamna un fel de a fi, dar nu este continutul emisiei tale.
Sigur, acum nu toate mi se intampla mie, dar ma consider un bun observator...si asta am observat in ultimele doua zile, credinta omului care daca emite ceva, si sustine ca o face cu sinceritate!, crede, totodata, ca emite si un mare adevar. Si se mira ca nu-i esti recunoscator.
Raul,
RăspundețiȘtergereimi place uneori sa sintetizez ce am intalnit, nu toate sunt intamplarile mele. Dar imi place omul cu trairile lui, luptele lui...
Zici ca el si faci cum este mai bine pentru tine,parca asa se procedeaza.
RăspundețiȘtergereSa ai o saptamana linistita!
sper sa iei cea mai buna decizie; la fel :)
RăspundețiȘtergeregreu e sa echilibrezi lucrurile...cuvintele...iar oamenii sunt atat de opaci uneori...
RăspundețiȘtergerelasa lucrurle sa curga...
o seara linistita iti doresc :)
Aici chiar ca nu stiu ce sa-ti raspund. De obicei ma revolta infidelitatea, dar in acelasi timp sunt constient ca daca i-as spune prietenului meu ar iesi un scandal mare in familia lui urmat de un divort.
RăspundețiȘtergereDe acord. Fac doar cateva observatii, care sunt doar o intarire pentru ceea ce ai spus tu:
RăspundețiȘtergere- incarcatura emotionala poate si ingreuna, dar si facilita lucrul intr-un grup. Depinde de emotii si de "potrivirea" acestora.
- iertarea adevarata trece neaparat prin intelegere. Iertarea nu e indiferenta, inseamna o vindecare prin intelegere si compasiune. Este o energie.
Florintin, singura referire care ma vizeaza e cea cu iertarea. Pe aia o prelucrez cam ...de 10 luni :D Mno, si imi ziceam ca am ajuns la o intelegere a lucrurilor trecute, o acceptare a lor...si parca a disparut nevoia de iertare. Cand vreau sa rostesc, nu-mi vine. De data asta nu pentru ca nu pot.
RăspundețiȘtergereSophie,
RăspundețiȘtergereadevarul e ca daca sunt observator, intamplarile nu-mi apartin.Dar imi dau de gandit, sau imi reactiveaza alte amintiri si stari, trecute.
Pandhora,
RăspundețiȘtergereuneori uitam de ce ne aflam in anumit loc, uitam sa ne lasam grijile la usa atuci cand mergem in vizita...si vorba aia, am fost cei care ar trebui sa stim cel mai bine cum se face asta :) Aici e paradoxul.
Cristi,
RăspundețiȘtergereacum stii ce e un conflict intern serios. Cand STII, chiar daca nu strici casnicia lor (ca sa folosesc exemplul pt tine), iti afectezi linistea interioara. Ti-am dat un caz mai extrem numai ca sa intelegi ca sunt situatii unde nu merge "da, da' si fac cum vreau.
Mircea,
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate in tot ce spui. Asa e.
Eu am intalnit partea care a ingreunat treaba. Si m-a dezamagit putin.
- Munca cu subsemnatul în general este grea.
RăspundețiȘtergere- Minte-ma, dar minte-ma frumos!!
- Asa numita "agresivitate de protectie", dar doar daca nu vrea...
- Cu trecutul în general te împaci, este cea mai rezonabila solutie!
- ... si un conflict se rezolva facându-l sa pocneasca, acutizându-l (mai citim si noi, a se citi "am facut si noi formari"...).
- ïnseamna ca a tras-o si el de la vreo soacra / socru...
-atunci, compasiunea mea pentru cei care sunt nevoiti sa te lucreze.
RăspundețiȘtergere-nu mai mint de la o vreme, si asta doar pentru ca ma lasa mamoria si nu pot sa tin minte ce spun. unde mai pun ca si viata mea e mult mai simpla. dar am o minciuna mare in viata si e grea, chiar nu mai incap si altele.
-rezonabil nu inseamna 'bine', ci doar suportabil.
-nu am zis niciodata ca ce fac/zic eu nu a mai facut/zis nimeni.
scriu doar despre ce mi se intampla, despre ce simt.
- eu nu trag dupa el, doar l-am citat, nu mi-am insusit-o. Dupa mine lucrurile pot fi facute bine, rau sau nicicum. Desi multe imi ies prost, intentiile sunt bune (in acceptiunea mea). dar,cand ti-e lehamite, suna bine.
Sinceritatea nu este identica cu a spune adevarul! Am avut acelasi gand in aceeasi zi. Interesant, cat despre Kirkegaard...
RăspundețiȘtergereBine ai venit,
RăspundețiȘtergereihi, am vazut potriveala...interesant, nu?
Si cum se aduna oamenii care cam gandesc la fel...
Ne mai 'vedem', e interesant la tine, imi place.