Astăzi am citit un articol deosebit la Gabriela Savitsky.
Nu m-a tentat până acum să scriu despre ce m-a motivat să-mi fac un blog. Dar articolul Gabrielei m-a făcut să mă întreb şi să-mi amintesc şi cum sunt eu, şi cum cred alţii că sunt, şi cum nu sunt eu.
Cel mai greu este să fii tu însuţi şi să-ţi asumi condiţia de imperfect onest.
Nu sunt scriitoare, nu sunt povestitoare, nu am imaginaţie, iar uneori abia îmi amintesc cuvintele.
De multe ori mă întreb despre ce este blogul meu, ce tot scriu eu aici.
Când sunt binedispusă îmi zic că scriu despre nimic.
Sau poate...scriu despre zâmbetul pe care ţi s-a părut că-l vezi, despre privirea pe care nu eşti sigur că ţi-am adresat-o, despre gestul pe care nu l-ai văzut şi te amăgeşti că e adierea, despre surâsul din colţul privirii, despre durerea pe care crezi că nu o am, despre desuurile de senzaţie ascunse într-un colţ de sertar, despre forme neregulate, despre imperfecţiune, despre pereche şi nepereche, despre mângâierea unui alint, despre un fleş de amintire, despre o imagine pe care n-o cunosc dar vreau s-o aflu, despre intuiţie şi despre mine, cea care simt. Uneori am impresia că scrisul îmi e ca mantra 'lansată' în meditaţie. Aştept ca undele să întoarcă un alt cuvânt, al altcuiva.
Sunt aici ca să comunic, şi-aţi fi stupefiaţi să ştiţi cât de nevorbită sunt peste zi. Sunt aici pentru a fi cu alţii.
Deşi sunt împotriva comunicării cu necunoscuţi, abia când am îndrăznit am întâlnit oamenii cei mai interesanţi.
Ce ste blogul pentru mine? Compresă pentru răni grele. Un loc frumos, unde mă simt bine.
Dacă spun tot ce simt, ce văd , ce cred?
Categoric, nu!
Sărut mâna Sophie !
RăspundețiȘtergerePrima dată e un trend dar la un moment dat toti ne întrebăm asta şi indiferent de ce răspunsuri ne-ar da alţii adevărul este în fiecare noi şi numai de noi ştiut .Motivele-s diverse , dar când ajungi să ai prieteni apar încă o mie de motive . Vrei câteodată să renunţi şi de fiecare dată continui poate mai abitir . Un blog e-o viaţă într-o pagină eterică cu adânci semnificaţii şi motive.
Este o altă viaţa pe care o faci cum vrei să arate , pe care o trăieşti după regulile impuse de tine fără convenienţe şi constrângeri.
Aşa simt eu , aşa văd eu !
Si eu m-am gandit sa scriu un post despre asta dar inca nu stiu de ce l-am facut. Daca nu esti comunicativa atunci de aia l-ai facut. pam pam
RăspundețiȘtergereIn general eu nu pot spune ca nu am cu cine comunica,de multe ori ma"doare gura" de atata vorbit,asa mi-e meseria,apoi mai am si alte activitati unde vrand nevrand trebuie sa vorbesc.
RăspundețiȘtergereBlogul pentru mine e o fereastra catre alte lumi,alte moduri de a gandi,de a trai.. Nu toti suntem pe aceeasi lungime de unda,dar cred ca de multe ori se produce o selectie.La mine selectia este de a vizita ceea ce-mi place,si-mi plac lucrurile si oamenii simpli,cu gandurile lor reale sau imaginare,cu crampeiul din viata lor expusa celor care doresc sa vada,cu cuvintele adresate celor ce vor sa asculte si sa inteleaga,imi place frumosul orice forma ar lua in viata omului.
Este un alt mod de a observa si a imortaliza trecere timpului!
Bine ca s-a inventat si aceasta forma de comunicare!:)
Foarte frumos scris.
RăspundețiȘtergeresophie lista mea de „Nu sunt...” este mult mai mare decât lista ta!Blogul tău îmi place!!!
RăspundețiȘtergereSophie, eu prima data cand am citit blogul tau mi-am spus "Waw! Blog de mamica perfecta. Eu nu o sa fiu niciodata ca ea". Si nu am mai intrat vreo doua saptamani, parca imi era teama ca o sa mai citesc ceva care o sa ma faca sa vad cat de multe imi lipsesc.
RăspundețiȘtergereApoi te-am descoperit si din comentarii, din ceea ce postezi, din ceea ce inevitabil iti mai scapa printre randuri. Si mi-a placut mult ce am simtit...si de atunci nu m-am mai lasat de tine. Invat mult, citesc cu drag si...imi place.
(Tu stii ca motoul tau, pe care l-am citit bine abia de curand, ma face de fiecare data sa zambesc cand mi-l aduc aminte? Si asta se intampla aproape zilnic? :) Si cata dreptate iti dau :))
suntem ceea ce citim, ceea ce scriem, ceea ce spunem
RăspundețiȘtergereSorin,
RăspundețiȘtergereasta cu trebdul nu mi se potriveste. Daca stiam dinainte ce e un blog, cu adevarat, nu-l mai faceam.
Da, e o lume in care cauti sa te simti bine, sa fie un loc placut, unde sa vii cand vrei, cand poti.
Zodrac,
RăspundețiȘtergeredesi sunt adepta lucrurilor simple, comunicarea, in ceea ce ma priveste, e mai complicata in conjunctura. pam pam :)
Dana,
RăspundețiȘtergereeu cand am citit prima oara un comentariu la mosu-cocosu , ca doar acolo te-am intalnit prima si intaiasi data, mi-am zis ca esti de-a mea :)
Mereu am zis ca-s mai buna la comentarii, vorba unui prieten: "nu stiu sa scriu (era vorba despre o scrisoare de intentie), dar stii ce bine stiu sa comentez?!"
Multumesc pt vorbele tale, si eu invat de la tine.
Si...intotdeauna am dreptate! :))
Raul,
RăspundețiȘtergerepericuloasa teoria ta :)). Spuneam mai sus ca de multe ori, pentru ca de cele mai multe ori sunt binedispusa, zic ca scriu despre nimic :D
Angi,
RăspundețiȘtergereasa a fost lectia mea, sa invat tacerea. Si n-a fost usor. Brusc se face liniste, n-ai scapare, urmeaza interiorizarea. Si cum trebuie sa ramai tu si cu tine, faci tot posibilul sa te placi :)
Cristi,
RăspundețiȘtergerefoarte frumos sufletul meu, nu? :))
Se-cret,
RăspundețiȘtergereNu-i numai atat lista cu 'nu pot'. Oricat de lunga ar fi, tot aia cu "eu pot..." e cea mai lunga.
Ma bucur daca-ti place ceva de aici. :)
(am incurcat de tot ordinea)