Ai privit-o mult timp.Ţi-a plăcut esenţa ei, ţi-a plăcut vorba ei, dar ai tratat-o la fel, ca pe celelalte, cu esenţe amestecate.Ai vrut să-ţi faci un tron din ea, pe care să te aşezi sperând că va urma încoronarea. Esenţa a fost prea tare, ea nu a vrut să devină tron, s-a construit într-o scară şi ţi-a oferit braţul să urci.
Prea mult, prea mult pentru tine şi picioarele tale, subţiri. Tu nu poţi păşi fără bastoane, încă! Dar ai putea, categoric ai putea! Nici nu-ţi trece prin minte că tu eşti primul care nu crede în tine!
Priveşti şi spui că imaginea nu e bună. Cum ai vrea să-i fie esenţa? Că tot facem transferuri... Unii!
Dar ştii să începi atât de frumos. Finalul îţi dă de furcă. Chiar şi când crezi că gestul ţi-e frumos. Nici nu-ţi trece prin minte să oferi sincer şi cinstit, să ţii cont de ceea ce i-ar plăcea celuilalt.
Oare de ce nu te poţi opri?
Lasă uneori munca, ieşi din casă, mai fă şi altceva. Du o viaţă normală. Trăieşte!
Micul Prinţ-Saint Exupery-fragment .
Îi mulţumesc Monicăi pentru mesajul primit în dar de ziua mea.
Chiar atunci sosi şi vulpea:
- Bună ziua! zise vulpea.
- Bună ziua! răspunse cuviincios micul prinţ, care se întoarse, însă nu văzu pe nimeni.
- Sunt aici! zise glasul – sub măr…
- Cine eşti tu ? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…
- Sunt o vulpe! zise vulpea
- Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
- Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- Ah, iartă-mă! Rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Nu eşti de prin părţile locului – zise vulpea – ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii! zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Oamenii – zise vulpea – au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?
- Nu! Zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
- A-ţi crea legături?
- Desigur! zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. şi nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
- Bună ziua! zise vulpea.
- Bună ziua! răspunse cuviincios micul prinţ, care se întoarse, însă nu văzu pe nimeni.
- Sunt aici! zise glasul – sub măr…
- Cine eşti tu ? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…
- Sunt o vulpe! zise vulpea
- Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
- Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- Ah, iartă-mă! Rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Nu eşti de prin părţile locului – zise vulpea – ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii! zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Oamenii – zise vulpea – au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?
- Nu! Zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
- A-ţi crea legături?
- Desigur! zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. şi nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
daca stim sa ajungem la suflet..al nostru...al altora...atunci suntem cu adevarat norocosi...
RăspundețiȘtergereAh...Sau Citadela...Cetatea sufletului.
RăspundețiȘtergereALEARGA PRIN LUME CU SUFLETUL PLIN DE IUBIRE SI NU UITA CA FERICIREA SE INTOARCE INTOTDEAUNA LA CEL CARE O DARUIESTE...SARBATOARE LUMINATA cu PACE si MULTA SANATATE
RăspundețiȘtergerein pare intristator textul acesta al tau, grozav de intristator, desi probabil ca ei au trait (partial) fericiti pana la adanci batraneti :)
RăspundețiȘtergerecred ca e fotografia unei incapacitati de comunicare, dar nu o comunicare a cuvintelor si nici macar a gandurilor, ci a intelegerilor…
pandhora,
RăspundețiȘtergerecred ca pentru a ajunge la sufletul altuia trebuie multa empatie. Empatia nu e ceva ce se poate invata. O simti sau nu.Sunt persoane de care pur si simplu nu te poti apropia, oricat ai incerca. Paradoxal este ca daca te indepartezi de ei, raman agatati de tine. Ceva de genul 'nici cu tine, nici fara tine, nici nu te las'. Pentru mine acest gen...ma irita. Sunt mult mai fericita cand inteleg. Dar sunt iritata cand cineva ramane astfel agatat de mine, clar.
David,
RăspundețiȘtergerecitesc acum impreuna cu fiul meu Micul print. Dupa fiecare parabola ma opresc, o discutam, vreau sa stiu ca intelege ce citeste cand el, cand eu. Nu e la prima citire. Cu varsta intelege si mai mult si mai bine :)
Iulisa,
RăspundețiȘtergereda, secretul este sa avem iubire in noi si n-ar strica deloc sa incepem a ne iubi pe noi insine, asa cum suntem. Cu bune si rele.Am avea mult mai larga intelegere pentru ceilalti, am lasa stampila cu etichete din mana si ne-am bucura de toti oamenii deosebiti din jurul nostru. Nu am mai incerca sa le imprimam modul personal de gandire, iar daca nu il accepta ii aruncam la gunoi. Sau mai rau, frica de esec ne tine izolati, incapabili de a comunica firesc cu altii, sub o bura, iar in fiecare dimineata ne privim in oglinda si ne incantam oda pe care ne-am creat-o in dulcea iluzie ca ne reconstruim dupa standarde inalte :)
mosu,
RăspundețiȘtergere...cum le stii tu pe toate :)) (ma vezi?)
da, da, incapacitate de intelegere. Unul intelege, iar altul crede ca intelege. Pur si simplu unii oameni sunt incompatibili, provin din culturi diferite, au capacitati diferite.Uneori omul nu e multumit ca l-ai lasat in pace, vrea sa ramai cu ochii pironiti asupra lui si sa-i dedici ode, vrea sa-l admiri, pretinde sa-i recunosti superioritatea. Dar mie persoana nu-mi spune nimic. Cred ca am sa scriu despre ceva ciudat candva, despre oameni si energii, furtul de energii. :)
Sunt aici...Sub mar :)
RăspundețiȘtergereCine esti tu? :)
RăspundețiȘtergereNu sunt decat o vulpe...
RăspundețiȘtergere...Daca esti o vulpe frumoasa, cu blana lucioasa, glezna subtire si mintea sireata...s-ar putea sa vreau sa te imblanzesc :))
RăspundețiȘtergereVrei sa fii tu pentru mine fara seaman pe lume?
Trebuie sa le spui cum se termina...Spune-le si lor.
RăspundețiȘtergereNTZ,
RăspundețiȘtergereorice sfarsit e chestie de intimitate. Majoritatea il stie sigur.
Viata in ansamblu e un mare cacat, dar pe bucatele poate fi minunata. (me scuzati de exprimare plastic de adevarata)
Inseamna ca n-ai inteles esentialul. :
RăspundețiȘtergereNu se cade sa fii superficial, nu judeca repede si mai ales aspru.
RăspundețiȘtergereSi eu ma asteptam sa continui ce ai inceput si sa dai replica urmatoare:
'Esti responsabil pentru ceea ce ai imblanzit. Nu uita:limpede nu poti sa vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda in mieyul lucrurilor.'
Ar fi fost o incheiere frumoasa a acetei bucatele de poveste.
Iar finalul povestii intregi, e dupa puterile fiecaruia. Ceea ce inteleg si simt eu la final nu e definitoriu. E doar finalul meu.
Dupa cum spuneam, multi incep si putini pot sa incheie, David. No offence!
sa stii ca ai dreptate...am si eu paret de "agatatori"...si uneori ma simt epuizata si lipsita de energie...poate o consum incercand sa ii tin la distanta...poate...nu stiu...
RăspundețiȘtergereimi vine sa scutur mainile si picioarele, doar sa scap...plec si nu privesc inapoi...ei, bine, cand sunt cu spatele... ehheeeei ce viteji devin!
RăspundețiȘtergereNu doresc asa ceva in preajma mea!