Un mijloc al cunoaşterii este intuiţia. Poeţii o numesc vocea inimii, în religie o întâlnim ca inspiraţie, psihologii o recunosc ca intuiţie şi o leagă de inconştient şi lumea viselor. Intuiţia, sunt toţi de acord, este o cunoaştere dincolo de raţiune.
Chiar şi structura creierului este împărţirea între raţiune şi intuiţie, emisfera stângă înseamnă raţiune, emisfera dreaptă este dincolo de raţiune, ea este intuitivă.
Atunci când mintea oboseşte, nu mai are soluţii, intervine intuiţia.
Intuiţia presupune o întoarcere spre interior. Ea nu poate fi explicata cu ceva din exterior, ce aparţine exteriorului.
Intuţia, deci, trebuie să se afle la mare distanţă de raţiune. Cunoaşterea interioară are la bază simţirea. Simţirea poate fi între raţiune şi intuiţie. Cu cât mai mare cunoaşterea interioară cu atât mai aproape e simţirea de intuiţie.
Intuiţia se află în noi, nu este dobândită, şi este invers proporţiunală în manifestare cu uzul raţiunii.
Când fac linişte în mintea mea, când nu mai vreau să-mi explic nimic, când raţiunea nu mă mai ajută, am şansa să trec dincolo de ea şi să devin atent. Intuiţia e ca o fulgerare, sare direct de la problemă la rezolvare.
Dacă-i dau curs sau nu, înseamnă să trăiesc periculos, să mă expun nesiguranţei din cauza lipsei logicii, dar să-mi ascult acea voce interioară, care-mi şopteşte, scurt şi precis, ca un bisturiu de chirurgie.
Cred că cea mai puternică manifestare a intuiţiei am avut-o când l-am conceput pe Vladi, desigur fără să ne propunem asta :) Atunci i-am spus soţului meu că vom avea un copil. La 3 săptămâni nu am mai rezistat, mi-am făcut un test de sarcină şi a ieşit pozitiv. La 5 luni am simţit că nu va fi fetiţă aşa cum doreau Silvia şi soţul meu. Medicul mi-a spus la eco că nu poate să vadă încă sexul fătului. Acasă am căutat în fişă şi am găsit semnul masculin trecut de medic.
Mai am o poveste ce ţine de intuiţie grozavă, dar nu pot să v-o spun pentru că nu suntem atât de intimi.
Recunosc, de asemenea, că multă vreme m-am împotrivit, am căutat numai explicaţii raţionale, dar acum, când trebuie să iau decizii importante, încerc să fac linişte în mine, minte, şi să îmi ascult simţirea. Ştiu că vine din intuiţie.
Foarte frumos articolul; se cunoaste ca TRAIESTI asta, nu sunt doar niste cuvinte. Iar TRAIREA e cea mai importanta.
RăspundețiȘtergereAs remarca trei lucruri:
1. Cred ca si cunoasterea intuitiva are o explicatie, dar argumentele intelectuale nu sunt valabile; e ca si cum ai aduna berbeci cu vaci - nu se potrivesc, sunt de regnuri diferite.
2. Mie mi se intampla invers: prima data lucreaza intuitia, apoi ratiunea. Ulterior, ratiunea confirma cu destula exactitate.
Cred ca toata lumea e asa, insa nu tine cont de intuitie decat dupa ce a epuizat calea ratiunii.
3. Intuitia e o cale de cunoastere mult mai buna decat ratiunea, pentru ca e mai usor sa vezi o culoare sau o forma care exista, decat s-o calculezi!
Mersi,
RăspundețiȘtergerecred ca e adevarata vorba aia ca un gram de practica face mai mult decat o tona de teorie. Am alergie la teorii, le evit cat pot.
Sigur ca si eu imi explic cunoasterea intuitiva, am si inceput sa o scriu, apoi am sters...m-am gandit ca fiecare are calea lui de a ajunge la ea, dupa cum am spus se poate explica in diverse feluri. Eu mi-o explic altfel si decat am enumerat in articol.
In ultima vreme, ma bazez pe intuitie, dar sunt si aspecte pe care incerc sa le mai analizez si dpdv rational.
Cunosterea intuitiva trebuie sa fie acceptata, inainte de toate, sunt oameni care sunt bazati numai pe ratiune. Eu nu consider asta mai rau sau mai bine, fiecare se conduce dupa cum crede.
Este clar ca ratiunea nu e atotstiitoare si ca are si ea limitele ei. Acolo unde ratiune nu poate patrunde, ne calauzeste intuitia.
RăspundețiȘtergereIntuitia este foarte importanta si pentru mine.
RăspundețiȘtergereBuna Cleo (Sophie, ca n-am apucat sa zic "Bun venit" sub noua semnatura)! Si eu ma bazez pe intuitie, nu o data am avut parte de intamplari ciudate, pe care intuitia mea le anticipase. Asa ca m-am obisnuit si am decis ca este bine sa o ascult.
RăspundețiȘtergerePffff , mama ei d eintuitie , dar mai bine zis as spune ratiune ! pentru ca eu nush cum sta treaba cu ratiunea asta , e prea filozofica , eu stiu doar atat , ma bazez pe intuitie , pt ca ea e ca o fulgerare , ca un gand ce nu -mi da pace ce imi rasare in ultimul moment si asa imi da rezolvarea la o problema , e ceva ce porneste din inima , ceva ce mie imi sfasie sufletul , mie asa mi se intampla de obicei , oi fi eu mai sensibila , si mai e ceva , care ma seaca de puteri ... intotdeauna imi incolteste sperantza , acel > ,,ce ar fi daca ,, si nu ebine , pt ca ma oboseste psihic si fizic de nu mai stiu de mine .... poate ca e aiurea ce scriu eu aicia , dar e foarte adevarat pt ca mi se intampla ....
RăspundețiȘtergereCleo intuiţia , părerea mea , este o logică supremă care elimină elementele raţiunii în avantajul răspunsurilor pe care le cauţi ca explicaţie a unui fapt.La acest capitol femeile sunt supreme , aşa se zice şi aşa şi este .Au ele un neuron în plus . Ştim noi destul de bine...din intuiţie ...
RăspundețiȘtergereFara intuitie cred ca multe probleme ar ramane nerezolvate. Ea ne ajuta in cele mai dificile momente, poate ca intervine doar atunci cand nu mai exista alte solutii, asa ca o salvare.
RăspundețiȘtergeream avut si eu parte astazi de un exemplu referitor la cat de bine functioneaza intuitia; chiar nu-i scapa nimic :)
RăspundețiȘtergereAh, intuitia feminina e deja celebra. Daca ajungi sa te cunosti si sa te increzi in intuitie e ca si cum ai avea o sansa in plus in orice confruntare:)
RăspundețiȘtergereO seara minunata!
Mircea,
RăspundețiȘtergereuneori intuitia se manifesta inainte de a apuca ratiunea sa zica ceva, alteori se manifesta in paralel cu ratiunea, spun in paralel pentru ca noi suntem cei apelam la ratiune, nu apare spontan. Precum intuitia.
Cristi,
RăspundețiȘtergereinseamna ca tii cont de ea. Mai rara barbat care sa accepte si intuitia. Cei mai mult ii recunosc existenta doar.
Irina,
RăspundețiȘtergeremda, mai intai mica lupta intre ratiune si intuitie, ca si la mine :)
Madelita,
RăspundețiȘtergere:) asa e, cum spui.
As schimba putin la speranta ta pe care as gasi-o mai mult o prelungire a dorintelor in visare. Pentru ca speranta, pentru mine, e atunci cand fac un demers si ...sper sa-mi iasa :))
Sorin,
RăspundețiȘtergereeu zic ca intuitia e dincolo de logica. Cand vorbesti despre logica, trebuie sa folosesti ratiunea. Caci ce este logica daca nu o stiinta a gasirii conexiunilor pentru a demonstra ceva.
Neuronul in plus al femeii, ca sa te citez, e predominanta emisferei drepte a creierului, care o face mai senzoriala.
Bilete avion,
RăspundețiȘtergeremulte din marile descoperiri asa au aparut :)
sophie,
RăspundețiȘtergereuh, eu am foarte des experiente bayate pe intuitie :)
Tudor,
RăspundețiȘtergerechiar si un plus in cunoasterea imprejururlui.
la inceputuri, cand logica si ratiunea erau greu de accesat, intuitia salva oamenii. ii ajuta sa supravietuiasca. poate ca ei nu stiau ce este acea "voce" si de unde vine, dar actionau in detrimentul ei.
RăspundețiȘtergereeu cred ca intuitia e de fapt "ratiunea pe speed ". Adica, gandirea nu mai urmeaza calea cea lunga, controlabila, observabila, a ratiunii de fiecare zi, si pur si simplu , o ia pe scurtatura.
RăspundețiȘtergereE ca atunci cand esti intrebat cat face 4 + 2, si raspunzi automat ca 6.... nu pentru ca ai adunat bob cu bob, babeste, ci pentru ca, creierul tau a luat-o pe scurtatura si a dat direct raspunsul.
Raul,
RăspundețiȘtergereeu cred ca a fost mai la suprafata 'ratiunea', adica mai accesata, cum spui tu. Si doar uneori si-au ascultat! 'vocea'.
Si inainte de toate astea, a existat instinctul. Ma refer la preistorici.
Un profesor ne-a intrebat odata, cum credem ca au inventat preistoricii uneltele. Era de parere ca batul cu care scormoneau pentru a prinde ceva l-au considerat o prelungire a degetelor lor. Cu alte cuvinte, inceputul ratiunii. :)
Tzipi,
RăspundețiȘtergeredupa cum am spus, nu ma incurc in definitii, fiecare isi gaseste explicatia potrivita sau pe care poate sa o 'suporte'.
Ceea ce spui tu ar merge daca scoatem cunoasterea adunarii. Adica la 4+2, raspund 6, fara sa stiu cum am ajuns la acest 6.