Grătarul de 1 Mai muncitoresc!

Nu ştiu din ce motive agreez tot mai puţin postări din categoria 'din puţul gândirii'. 

Să ne revenim, deci.

Poate credeţi că am fost la un grătar de 1 Mai şi am făcut enterocolită, de am o prezenţă sporadică pe blog, şi aşa, în mare fugă.

Răspunsul este: deci, nu.

Dacă unii îşi dospesc gândurile în pereche, împărtăşesc preferinţele, fac planuri împreună...la noi, se dospesc individual. Organizarea nu e proastă, pentru că lipseşte cu desăvârşire.

Ca tot omul, Duminica, mai e şi 1 Mai,  pe deasupra, după masa de prânz, mă pregătesc să mă bag cu Silvia la un film. Nu mă trage aţa, încerc să găsesc ceva să ne prindă pe amândouă, dat fiind faptul că are dureri la un picior şi nu poate face altceva, cum ar prefera. Suntem la minutul 30 din film, când cineva sună la uşă, iar soţul meu, colegul de apartament, mă cheamă. Îmi prezintă un domn care urmează...să ne zugrăvească şi să facă izolaţie la doi pereţi exteriori.

Poftim? Vrem noi să facem aşa ceva?

Iată, gândului dospit i-a venit vremea să fie rostit. Dar cu meşterul de faţă?

No, bine, dacă aşa sunt datele problemei, la prima vedere, iar mie nu-mi plac deloc surprizele venite din partea oamenilor perfecţi, încep, ca o femeie adevărată ce sunt, să mă crizez şi să pun rapid nişte întrebări pertinente.

Bietul meşter, el ce să ştie şi să înţeleagă decât că a dat peste o nebună şi face automat front comun cu partenerul de apartament.

Mă simt rapid constrânsă să-i strepezesc şi ăluia vreo două, după care întreb totuşi 'ce vrem să facem?'

Cum ei discută între ei, cu spatele la mine, bag întrebarea la categoria 'retiorice', mă întorc şi-mi văd de film.

Nu trece bine filmul că muncim toţi ca albinuţele să golim camera, cărţi, rafturi, calculator, haine, dulap, noptiere, covor şi restul.

Găsesc în lada patului nişte cursuri 'foarte importante', dar care nu mi-au trebuit şi nu mi-au lipsit absolut deloc. Nici măcar nu ştiam că sunt acolo. Dar, aşa e colegu' de apartament, ori le doseşte, ori le aruncă şi-apoi 'se jură că nu fură'. N-ar fi nicio problemă, dar spune-mi dom'le şi mie!

Comunicarea, de asemena, nu este proastă, pentru că lipseşte cu desăvârşire.

Eu insist că nici n-aş vrea ceva exagerat, aş vrea să ştiu măcar înaintea meşterului ce mi se întâmplă, că poate vorba aia, am week-endul următor ocupat cu formarea la Braşov. Şi, mai ştii, poate că ar mai trebui să mă pregătesc puţin.

Mnaaa...zice că se 'fecalează' în comunicare...

Şi dacă zic să nu aducă meşter cârpaci, şi precizez şi cine, a doua zi, sigur că da, cârpaciul e la mine în casă...să-mi taie ţevile de la sistemul de încălzire centrală. După ce stabileşte strategia de tăiere, pleacă după scule. Ei bine, recunosc spăşit că am cedat. Dar şi acum cârpaciul e plecat după scule. Sigur, l-am sunat şi i-am explicat că vreau să lucrez cu cei ce au instalat sistemul. Îi mai zic vreo două, până l-am îmbunat.

Azi, vin cei care au instalat sistemul, în 3 minute rezolvă, în mod straniu, altfel decât voia cârpaciul, alerg cu meşterul zugrav după una-alta, mă învoiesc de la serviciu pentru toate astea, căci cel care a crezut că poate tăia copacul, e plecat în alt judeţ.

Păi, Nilă tată, vrei să ştii de ce am tăiat salcâmul? Ca să se mire proştii!

Poate au sărbătorit ei: Vania, Carmen, Caius, Dan, Moşu, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Ilarie.