Lucrurile au valoare doar când sunt la îndemână, când privirea le mângâie. Ne despărţim greu de ele. E ca atunci când iei o carte cu tine în călătorie, deşi ştii sigur că nu ai timp pentru ea.
Credem că ne sunt indispensabile, dar, de fapt, ne dau o oarecare siguranţă.
Dintr-un motiv sau altul suntem constrânşi să le depozităm undeva, fie chiar o pivniţă.
Le aranjăm cu regret, ne promitem că vom reveni şi le vom gasi din nou un loc de onoare.
După o zi, două, dispar din aria preocupărilor noastre. Locul lor este ocupat încet de alte lucruri.
Paradoxal, trăim în continuare de parcă nu ne-ar lipsi nimic.
Când facem curat în pivniţă, le răsfoim rapid, cu nostalgie sau cu surpriza regăsirii, dar n-avem nicio îndoială că vor sfârşi în tomberon.
Ne ataşăm repede, ne despărţim greu.
Lucrurile stricate sau "uitate" in ungherele ori in balcoanele locuintelor pot fi salvate, chiar daca majoritatea ajung, intr-un final, cu mari regrete la lada de gunoi...uneori din lipsa de spatiu ,alteori datorita tehnologiei.
RăspundețiȘtergereEle au existat si vor continua sa existe atat timp cat oamenii vor investi sentimente in "relatia" cu propriile obiecte .
Preferintele noastre se schimba treptat, treptat. Viata are un ritm foarte rapid in ziua de azi.
RăspundețiȘtergere:) abia cu ocazia unui eventual mutat, constatam cât de multe lucruri am adunat... Sunt multe kitsch-uri, sunt multe lucruri inutile, dar care provoaca o amintire placuta...
RăspundețiȘtergereFlorentin,
RăspundețiȘtergereeu ma intrebam daca chiar avem nevoie de atatea lucruri. Ca, iata, putem la fel de bine fara. Insa ne atasam. De ganduri, de trecut, de iluzii, de himere :D
Cristi,
RăspundețiȘtergerecorect, preferintele se schimba. Dar ca sa incapa ceva nou, trebuie sa faci loc. Adica , sa arunci din cele vechi.Si-aici e aici, mama ce le mai adunam...
Carmen,
RăspundețiȘtergerehmmmm...amintirile...inca am lucrarile copiilor de la gradi. Dar alte lucruri...nu stiu daca merita atata efort. Te si pocneste rasul cand vezi cate prostii aduni, dupa o vreme.