a te gasi acolo unde nu te afli...a pleca cand vrei sa ramai...este atat de omenesc... daca am reusi mereu sa fim impacati cu noi insine poate ca am gasi si calea spre iluzoria fericire...
pandhora, fericirea nu e iluzorie, ea este. Este in noi, ori ca stam, ori ca plecam, ne urmeaza. Sunt orice, numai nefericita nu sunt. Slava Cerului! Sunt uneori tracasata, inlantuita, ingradita...dar cine nu e?
Dan, aa, si sa pendulez intre locuri...greu,cand e lumea larga. Am un mare regret, ca am vazut atat de putin din toata lumea asta... As vrea sa-mi pot permite si eu ca tipa din cartea 'Manaca, roaga-te iubeste'(pe care, mi-e rusine s-o spun, dar nu pot nicicum s-o citesc, ma plictiseeeeeste de moarte...sunt la'roaga-te' si am cedat), sa plec in lume un an de zile. :)) 'rar americanii cu best-seller-urile lor ...
noaptea e mereu un sfetnic bun...si simt asa, ca pana maine imi si trece dorul de calator pribeag:) In plus, un om cu care am lucrat vreo 8 ani m-a invatat sa nu iau niciodata decizii sub tensiune. Ma dusesem la el cu demisia in mana, mi-a spus asta apoi m-a trimis la loc :)) Am mai lucrat cu el cativa ani de la acel moment.
Mircea, ...pai uite asa a 'inventat' omul idealul.Sa-si justifice cumva instabilitatea, acum ca nu mai poate spune ca merge sa faca rost de mancare, ocazie pentru a pleca cu zilele :)
Toți suntem așa!
RăspundețiȘtergerea te gasi acolo unde nu te afli...a pleca cand vrei sa ramai...este atat de omenesc...
RăspundețiȘtergeredaca am reusi mereu sa fim impacati cu noi insine poate ca am gasi si calea spre iluzoria fericire...
Trebuie sa fii legata de mai multe locuri. Singura solutie!!
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu tine. :)
RăspundețiȘtergereE un cerc vicios al timpurilor moderne mai ales , iar dacă reuşeşti să te desprinzi de el indiferent de deznodământ e cea mai bună rezolvare .
RăspundețiȘtergerese-cret,
RăspundețiȘtergerepoate ca e in natura omului sa fie nemultumit de locul in care se afla. :))
pandhora,
RăspundețiȘtergerefericirea nu e iluzorie, ea este. Este in noi, ori ca stam, ori ca plecam, ne urmeaza.
Sunt orice, numai nefericita nu sunt. Slava Cerului!
Sunt uneori tracasata, inlantuita, ingradita...dar cine nu e?
Dan,
RăspundețiȘtergereaa, si sa pendulez intre locuri...greu,cand e lumea larga. Am un mare regret, ca am vazut atat de putin din toata lumea asta...
As vrea sa-mi pot permite si eu ca tipa din cartea 'Manaca, roaga-te iubeste'(pe care, mi-e rusine s-o spun, dar nu pot nicicum s-o citesc, ma plictiseeeeeste de moarte...sunt la'roaga-te' si am cedat), sa plec in lume un an de zile. :))
'rar americanii cu best-seller-urile lor ...
Cristi,
RăspundețiȘtergeremacar am lantul lung...:)))
Sorin,
RăspundețiȘtergerenoaptea e mereu un sfetnic bun...si simt asa, ca pana maine imi si trece dorul de calator pribeag:)
In plus, un om cu care am lucrat vreo 8 ani m-a invatat sa nu iau niciodata decizii sub tensiune.
Ma dusesem la el cu demisia in mana, mi-a spus asta apoi m-a trimis la loc :)) Am mai lucrat cu el cativa ani de la acel moment.
frumos spus :)
RăspundețiȘtergereNu toți ar numi asta nemulțumire!Nemulțumirea este ceva mult mai profund,cred.E altceva,poate e să fii visător.
RăspundețiȘtergerefilozofia vietii :)
RăspundețiȘtergereSa ai o saptamâna cât mai frumoasa si limpede! Pupici
Inca unul din paradoxurile vietii umane, altceva nu stiu ce sa spun...
RăspundețiȘtergereSophie,
RăspundețiȘtergeremultumesc.
Se-cret,
RăspundețiȘtergereda, ai dreptate. Poate fi si dorinta de mai mult, mai mult. Apoi, sa mai vrei si altceva nu e intotdeauna ceva rau.
Carmen,
RăspundețiȘtergere:)) sa stii ca mai pot...am sa scot un best-seller de filozofii ale vietii. Ca tot mi-e ciuda pe americani pentru asta.
Mircea,
RăspundețiȘtergere...pai uite asa a 'inventat' omul idealul.Sa-si justifice cumva instabilitatea, acum ca nu mai poate spune ca merge sa faca rost de mancare, ocazie pentru a pleca cu zilele :)
Dorinta de a realiza ceea ce-ti doresti, sa vrei mai mult decat ai intr-un anumit moment mi se pare ca de fapt reprezinta evolutia noastra.
RăspundețiȘtergere