Azi am participat la o formare. Concluzia pe care am tras-o este: cea mai buna democratie intr-un grup functioneaza cand grupul este condus de un bun dictator :)) (vorbesc prostii, "ne simtem bine")
eu zic ca nu e deloc o prostie de multa vreme am vrut sa scriu despre asta dar nu vreau sa amestec povestile cu treburile serioase despotul luminat este solutia pentru progresul unei societati cum e cea romanesca, iar democratia o piatra de moara; sigur, poate parea scandalos, dar asa e…
mosu, ziceam ca spun prostii caci formarea a fost pe Agresivitatea in familie si scoala...ce conexiuni or fi facut neuronii mei...bine ca nu-s multi ;))
uite, facem o intelegere, povestile serioase la tine pe blog, prostiile la mine...te bagi? (la mine e o varza totul si ...se potriveste )
@vania sunt extrem de rari; putem spune chiar neglijabili; sau aproape inexistenti... @sophie povesti serioase nu se exista... povestile sunt povesti, sunt neserioase prin natura lor... de-aia si spun povesti, nu trebuie sa ma ia nimeni in serios! :)
mosu, ei, ei, ei... ori tu ma necajesti acum ori eu sunt prea agitata. Cum explici tu efectul povestilor tale neserioase? Sunt ele doar simple povesti cand ma rascolesc atat? Ba ma impietresc, ba ma fac sa plang, ba ma fac sa-mi prind fata in palme....sau e o problema cu mine? Cum pot sa te citesc detasat, fara sa simt ce scrii? Ce nu fac bine?
ooo….. n-am vrut sa te necajesc… imi cer scuze daca s-a intamplat asa mai invart eu uneori cuvintele pana le ametesc…. :) am explicat undeva acum cateva saptamani ca pe blogul lui mosu scriu povesti, dar ca m-ar tenta sa scriu si despre nepovesti, despre lucruri serioase (uite aici http://blogulluimosu.blogspot.com/2010/10/administrative.html); doar ca e greu sa vorbesti despre nepovesti, totul e interpretabil, e multa incapatanare, chiar mojicie, se vorbeste mult si se gandeste putin, toata lumea se pricepe la tot si se grabeste sa dea sfaturi sau indicatii… lumea povestilor e ca un refugiu, e o alta lume, iti poti desena singur cerul, copacii, florile, pasarile, chiar si dialogurile (ca la filmele cu subtitrare)… iar cei carora le plac povestile (mele) sunt toti oameni extraordinari… :))) ooo…… si cu siguranta n-am vrut sa spun ca lumea povestilor e fada, lipsita de inlauntru; ba dimpotriva, profit ca nu am cui sa dau socoteala si tes cele mai nastrusnice tesaturi, care sper eu sa se “licheasca” de suflet; la fiecare poveste imi imaginez ca cel ce o citeste o s-o dezmembreze asa ca in jocurile acelea tip lego si o sa-si construiasca singur propria poveste… sa rada, sa planga, sa-si cuprinda fata in palme…
Atunci bine :)Credeam ca incep sa fac totul de-a-ntoarselea. Problema e ca orice combatere/dezbatere a unei idei scoate la iveala agresivitatea. Acum tine de fiecare cum abordeaza, ca o insiruire de idei acceptate ca fiind la fel sau diferite, sau ce nu-i ca mine, e stricat. Si blogul devine un teren de lupta. Cand sunt la discutii pe rationament, recunosc ca desfac rationamentul pana la ultimul element, iar logica ideii expuse trebuie sa fie fara de cusur. In general sunt o hlizita pentru ca evit sa am de-aface cu chestiile foarte serioase, dar daca trebuie, cu placere. Dar atunci nu mai rad. Vezi tu, si pentru dezbatere iti trebuie un anumit exercitiu, iar pentru combatere unul chiar foarte bun.(parerea mea si a altor specialisti :D )
Nu ma bag între voi, comentez la prima parte. Cu Iliescu ce facem? Ca el credea ca este un despot luminat. "Electricitate plus puterea sovietelor", vorba nu stiu cui, am eu ce am cu chestia asta.
Ai zis bine "el credea ca este un despot luminat". Dar una-i memoria colectiva si alta-i cea individuala. Pe langa asta, privind in viitor, nu vad optiuni. Am orbit eu?
eu zic ca nu e deloc o prostie
RăspundețiȘtergerede multa vreme am vrut sa scriu despre asta dar nu vreau sa amestec povestile cu treburile serioase
despotul luminat este solutia pentru progresul unei societati cum e cea romanesca, iar democratia o piatra de moara; sigur, poate parea scandalos, dar asa e…
Din păcate, sunt rari dictatorii buni.
RăspundețiȘtergeremosu,
RăspundețiȘtergereziceam ca spun prostii caci formarea a fost pe Agresivitatea in familie si scoala...ce conexiuni or fi facut neuronii mei...bine ca nu-s multi ;))
uite, facem o intelegere, povestile serioase la tine pe blog, prostiile la mine...te bagi? (la mine e o varza totul si ...se potriveste )
vania,
RăspundețiȘtergerenici eu nu cunosc pe nimeni...ramane cum s-a stabilit.
...sau te astept cu o idee?
@vania
RăspundețiȘtergeresunt extrem de rari; putem spune chiar neglijabili; sau aproape inexistenti...
@sophie
povesti serioase nu se exista... povestile sunt povesti, sunt neserioase prin natura lor...
de-aia si spun povesti, nu trebuie sa ma ia nimeni in serios! :)
mosu,
RăspundețiȘtergereei, ei, ei...
ori tu ma necajesti acum ori eu sunt prea agitata.
Cum explici tu efectul povestilor tale neserioase?
Sunt ele doar simple povesti cand ma rascolesc atat? Ba ma impietresc, ba ma fac sa plang, ba ma fac sa-mi prind fata in palme....sau e o problema cu mine?
Cum pot sa te citesc detasat, fara sa simt ce scrii? Ce nu fac bine?
ooo….. n-am vrut sa te necajesc… imi cer scuze daca s-a intamplat
RăspundețiȘtergereasa mai invart eu uneori cuvintele pana le ametesc…. :)
am explicat undeva acum cateva saptamani ca pe blogul lui mosu scriu povesti, dar ca m-ar tenta sa scriu si despre nepovesti, despre lucruri serioase (uite aici http://blogulluimosu.blogspot.com/2010/10/administrative.html); doar ca e greu sa vorbesti despre nepovesti, totul e interpretabil, e multa incapatanare, chiar mojicie, se vorbeste mult si se gandeste putin, toata lumea se pricepe la tot si se grabeste sa dea sfaturi sau indicatii…
lumea povestilor e ca un refugiu, e o alta lume, iti poti desena singur cerul, copacii, florile, pasarile, chiar si dialogurile (ca la filmele cu subtitrare)… iar cei carora le plac povestile (mele) sunt toti oameni extraordinari…
:))) ooo…… si cu siguranta n-am vrut sa spun ca lumea povestilor e fada, lipsita de inlauntru; ba dimpotriva, profit ca nu am cui sa dau socoteala si tes cele mai nastrusnice tesaturi, care sper eu sa se “licheasca” de suflet; la fiecare poveste imi imaginez ca cel ce o citeste o s-o dezmembreze asa ca in jocurile acelea tip lego si o sa-si construiasca singur propria poveste… sa rada, sa planga, sa-si cuprinda fata in palme…
Atunci bine :)Credeam ca incep sa fac totul de-a-ntoarselea.
RăspundețiȘtergereProblema e ca orice combatere/dezbatere a unei idei scoate la iveala agresivitatea. Acum tine de fiecare cum abordeaza, ca o insiruire de idei acceptate ca fiind la fel sau diferite, sau ce nu-i ca mine, e stricat. Si blogul devine un teren de lupta.
Cand sunt la discutii pe rationament, recunosc ca desfac rationamentul pana la ultimul element, iar logica ideii expuse trebuie sa fie fara de cusur. In general sunt o hlizita pentru ca evit sa am de-aface cu chestiile foarte serioase, dar daca trebuie, cu placere. Dar atunci nu mai rad. Vezi tu, si pentru dezbatere iti trebuie un anumit exercitiu, iar pentru combatere unul chiar foarte bun.(parerea mea si a altor specialisti :D )
Nu ma bag între voi, comentez la prima parte. Cu Iliescu ce facem? Ca el credea ca este un despot luminat. "Electricitate plus puterea sovietelor", vorba nu stiu cui, am eu ce am cu chestia asta.
RăspundețiȘtergereAi zis bine "el credea ca este un despot luminat".
RăspundețiȘtergereDar una-i memoria colectiva si alta-i cea individuala.
Pe langa asta, privind in viitor, nu vad optiuni.
Am orbit eu?
Dan,
RăspundețiȘtergerede fapt eu ma bag intre voi :))