Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 19 octombrie 2010

Telefonul

Ca tot omul am şi eu diverse treburi prin oraş. In drumurile mele ajung la sediul unei subunitaţi, urcând scările cătinel privesc pe fereastră lumea şezând pe zidul clădirii. Lume de tot felul...un tip gras, imens, cauta ceva pierdut in palmă...mai urc două trepte...aaa, un telefon. In mod paradoxal cu cat sunt mai gorase degetele de la mâini şi palmele mai mari, cu atât oamenii ţin să aibă un telefon mai mic, cu butoane minuscule. Cu cât sunt mai săraci cu atât vor vrea telefoane mai scumpe şi mai performante. Copiii , la şcoală, schimbă telefoanele la fiecare nouă generaţie.

După cum bănuiţi, eu sunt altfel. In mod straniu am alergie la telefoane performante. Mie îmi plac "telefoanele cu două butoane". Dacă văd trei butoane şi un meniu complicat încep brusc să mă scarpin în cap, iar când eu mă scarpin în cap...e de rău.
Prima condiţie pe care trebuie să o aibă un telefon bun, este să aibă două butoane. A doua condiţie este să nu coste mult...pentru că viaţa lor este scurtă. Mor repede. În cele mai cumplite locuri. Înecate.
Cum? Simplu...Moa poartă la serviciu costumaşe, taioraşe, jacheţele...încerc să-mi ţin în frâu tentaţia de a îngrămădi prin buzunare ceva, pentru că dacă pun acolo un telefon, în celalalt buzunar am să-l pun şi pe al doilea, apoi pun şi-un serveţel, apoi cheile, apoi, dacă încape, şi-un pix...mare lucru să-ţi umfli buzunarele...aşa că mai bine le las cusute.
Pentru că am nevoie de telefon, îl pun în spate, în pantaloni. Cu timpul se lipeşte de piele, preia temperatura corpului şi nu-l mai simt. Ce nu ţi-e în coastă, e bine uitat.
Şi-mi amitesc de el când aud ..."pleosc", în apă.
Ştiţi voi unde...
Şi unde istoria este uitata, ea se repetă...
Uite aşa îmi valorific eu punctele Thank you.


8 comentarii:

  1. ei uite ca si aici ne asemanam; la telefoane adica, nu la felul in care le scufundam…:)
    nici mie nu-mi plac telefoanele complicate; eu folosesc telefonul doar ca sa dau telefoane; nu vreau sa faca nici poze, nici sa cante, nici sa stie calcule matematice, nici sa ma trezeasca dimineata, nici sa faca omleta… imi trebuie doar pentru atat, sa pot suna pe altcineva; iar pentru asta ii trebuie zece butoane pentru cifre si unul pentru “call”; hai si unul pentru “abort” in cazul in care la cealalt capat se aude alta voce decat ma asteptam eu…. :)
    ultima oara cand am fost sa caut un telefon, fiindca cel vechi cedase de batranete si i-am aratat cam ce vreau, omul din spatele tejghelei m-a privit cu spranceana ridicata si mi-a zis ca asa ceva nu se mai fabrica de vreo 10 ani…

    iar telefonului tau pune-i un snurulet din ala care se pune la ochelari ca sa nu uiti unde i-ai pus (de cele mai multe ori sunt pe ochi cand ii cauti si snuruletul te ajuta sa ajungi mai usor la ei); il prinzi cu un capat de buzunar, sau… nu stiu, de altundeva si pac, nu mai cade, ci ramane spanzurat de lantuc…

    RăspundețiȘtergere
  2. :)):)) ce snureuletz de lo ochelarii ??? se cheama accesoriu pt telefonul mobil , este compus dintr-o mica jucarioara , de ex. un chip haios de pisicutza sau catzelus si are si un snuruletz care se introduce in una din gaurele din telefonul mibil , de obicei sunt in exteriorul telefonului , ai bgat snuruletzul , l-ai scos pe partea cealalta , i-ai facut nod si voila ! ti-ai accesorizat telefonul mobil care bytheway ! fara el nu potzi trai !:)):)) si iata te -ai facut si cu snuruletz si cu jucarioara :)):))

    RăspundețiȘtergere
  3. PS . scriu repede , si nu ma mai pot intoarce sa corectez , sorry !

    RăspundețiȘtergere
  4. mosu,
    :)) te inteleg...si daca s-ar putea sa aiba si acelasi meniu, ca omul se obisnuieste, dar pana se dezvata...ahaaa.

    mosule, am 2 perechi de ochelari-fara de care nu se poate, cei de soare sunt a treia pereche...si doua telefoane.

    mi-am zis ca urmatoarea investitie ar fi un telefon in care sa pot pune macar doua cartele diferite, am auzit ca ar exista asa ceva, numai sa nu fie complicat, ca stii tu vorba cantecului:"viata-i incarcata, viata-i complicata,
    Trebuie-usurata prea complicata viata".

    RăspundețiȘtergere
  5. madelita,
    tu stii ca eu umblu cu doi ochelari la cap, unul la ochi , unul pe cap...la-ndemana pentru schimb...deja e ciudat. Mai adauga la asta doua telefoane cu snurulete si ...tabloul e complet: "zaluda scapata de la cabaretul de nebuni" de Luluţ Leotrec :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Câte telefoane s-au pierdut în acest fel, deloc original, în familia mea! Ramura cea buna, adica feminina. Acum avem un aifon (ghici cine?) si suntem mai grijulii...

    RăspundețiȘtergere
  7. Deci asa e posibil sa ma vindec? cu un "aifon"? Daca tine si la mine, poti sa brevetezi "reteta" :))

    RăspundețiȘtergere
  8. daca tine, e bine, puteti breveta reteta; dar daca scapa si aifonu nu te imbolnavesti de-a binelea?! :)

    RăspundețiȘtergere