Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

miercuri, 6 octombrie 2010

Învăţând iubirea

N-am să mă erijez într-un expert în iubire, drumul meu spre iubire a fost construit cu dificultate.

Fiecare are startul lui în viaţă, iar noi nici pe departe nu suntem strategii vieţilor noastre. Venim cu „moştenirea” generaţiilor anterioare, unde lucrurile în cazul fericit au evoluat sau probabil au intrat in bucla aceea repetitivă care ar trebui să ne ajute să privim lumea cu ochii larg deschişi. Lumea interioară.

Până când ajungem să surprindem acel grad de conştientizare al lucrurilor funcţionăm după reguli. Reguli proprii, regulile grupului social, regulile moralităţii impuse de societate.

Am să vorbesc pe scurt despre două abordări privind iubirea , prima , varianta light, este varianta lui Hellinger şi varianta mai „muncită” a lui Osho.


Hellinger are o viziune mai laică asupra iubirii.

În iubire şi nu numai, există o orânduire.

Prima lege în relaţia de cuplu privind iubirea este aceea cum că femeia şi bărbatul deşi sunt diferiţi, se află totuşi în egalitate.

A doua lege, se referă la menţinerea în echilibru a proporţiei pentru ceea ce primim şi pentru ceea ce oferim. Când echilibrul este destabilizat din cauză că unul din parteneri în mod forţat oferă mai mult decât celălalt partener, atunci relaţia este compromisă. În relaţie este nevoie de echilibru. Când proporţia este în echilibru şi iubirea este în echilibru. Acest echilibru se menţine prin faptul că dacă unul din parteneri oferă, celălalt îi va întoarce numai cu puţin mai mult decât a primit. Astfel, din nou cel care a oferit îi va răspunde aproximativ în egală măsură, adică fiecare va oferi la schimb doar cu puţin mai mult faţă de ceea ce a primit. Aşa se construieşte o relaţie trainică şi fericită.

De asemenea, trebuie menţinut echilibrul şi în relaţionarea negativă. Dacă unul din parteneri îl supără pe celălalt, acesta se va simţi lezat în iubirea lui, orgoliul lui şi se va simţi îndreptăţit să reacţioneze, se va simţi îndreptăţit să provoace o durere mai mare faţă de cât a primit. Dacă ambi parteneri reacţionează la fel, îşi vor produce din ce în ce mai multă durere.

Secretul: răspunde insultei cu iubire. Şi aşa putem să producem durere celuilalt, dar asta va fi în măsură mai mică decât cea îndurată de noi. Astfel, se întrerupe circuitul, în final oferim ceva bun şi vom primi din nou ceva bun. Dacă înţelegem această lege importantă în iubire vom fi capabili să schimbăm soarta lucrurilor.

O relaţie partenerială reuşită este atunci când amândoi acceptă nevoia de celălalt pentru desăvârşirea lor.


Osho zice în felul următor…

Iubirea este dincolo de dualitate. Toţi căutăm iubirea dincolo de dragoste şi ură, dar pe cale greşită, cea a minţii. Simţim eşecul, decepţia, trădarea fără a ne considera si vinovaţi pentru asta. Instrumentul folosit în căutare este incorect, ca atunci când cineva ascultă muzica cu ochii. Căutând cu mintea, greşim. Pentru că inima doar iubeşte, ea nu ştie să transforme iubirea în ură. Aşa apar eşecurile, apoi ne ridicăm acele ziduri de apărare împotriva iubirii, lipsindu-ne de cele mai mari bucurii ale vieţii. Chiar spunem „iubirea e o prostie”.

Pentru a înţelege iubirea, trebuie să experimentăm iubirea, să devenim iubirea însăşi. Iubirea este un dialog armonios, satisfacţia vine din ceea ce poţi dărui. Nu din ceea ce ţi se oferă. Pentru că nu poţi dărui decât ceea ce ai deja. Iubire. Numai cine a devenit iubire, poate iubi. Cum ar putea să iubească cineva care nu a cunoscut iubirea în viaţa lor? Aceştia pot să creadă în mod sincer că vă iubesc dar, mai devreme sau mai târziu, îşi vor da seama că este numai o pretenţie, numai un rol, o ipocrizie.

În iubire partenerii trebuie să fie regi, nu vă mulţumiţi să fiţi cerşetori.Dacă fiecare cere de la celălalt să fie iubit, e ca şi cum ar sta amândoi cu mâinile întinse, pentru a cere, pentru a ruga…şi mâinile vor rămâne goale. Este o presupunere greşită să crezi că partenerul este obligat să te iubească.

Cei care au sursa iubirii în ei înşişi nu mai au nevoie să fie iubiţi; în ciuda acestui fapt vor fi iubiţi. Iubesc pentru că au prea multă iubire, iar răsplata iubirii este iubirea însăşi şi nu faptul de a primi iubire. Şi-atunci persoana este răsplătită prin însăşi iubirea pe care o răspândeşte în jurul ei, mulţi oameni o vor iubi.


Să ia fiecare ce poate şi ce i se potriveşte...dacă nu, rămân doar alte păreri privind iubirea.

Tipii aştia doi mie îmi sunt prieteni. Din păcate cartile lui Hellinger nu se găsesc în limba română, si are cărţi foarte bune.

9 comentarii:

  1. Cleo , te rog sa mai scrii cand vei mai avea tu timp .... poate cartiile lui Hellinger se gasesc in engleza , cine stie , trebuie cautat , in legatura cu iubirea mi se pare aproape imposibil sa raspunzi sentimentului de ura cu iubire , asta cred ca doar Dumnezeu poate sa o faca , nu .... nu este ....de fapt nu cred ca poate fi o fapta lumeasca ...sincer iti spun

    RăspundețiȘtergere
  2. eiii…. au fost vreo doua lucruri aici pe care parca le-as fi spus eu :)
    intai ca “nu suntem strategii vieţilor noastre”; aud pe multi spunand “la nastere toti suntem egali”; ei pe dracu “suntem toti egali”; nici vorba; pe langa mostenirea genetica este mostenirea “imprejurarilor” in care ne-am nascut si a partiei care ne-a fost contruita: conditiile sociale, rasa, religia, neamul, epoca istorica si altele…
    apoi ca “funcţionăm după reguli; reguli proprii, regulile grupului social, regulile moralităţii”; regulile astea stabilesc o anumita ordine in societate e adevarat (asa cum regulile de circulatie stabilesc o ordine pe sosele, altfel cu greu s-ar putea circula) dar conduce si la o incorsetare pana la rigidizare a sufletului caci regulile sunt prea multe si adesea prea stricte (sau in opozitie cu framantarile inlauntrului)
    cat despre iubiree…
    eu cred ca regulile dupa care functioneaza iubirea sunt muuuult, mult mai complicate si decat ceea ce spune Osho (care imi pare mai simpatic) si decat ceea ce spune Hellinger (care e mai rigid); de fapt nici nu exista vre-un fel de reguli; iubirea tine mai mult de chimie, de amestecuri de fluide, de reactii spontane cu explozii neprevazute si fum si intoxicari si ameteli… decat de logica; iubirea e mai degraba o serie de manifestari imprevizibile date de strafulgerari ale simturilor, decat o rezultanta a judecatii; ea nu poate fi asezata in algoritmi si nici explicata, decat cu totul si cu totul superficial…
    singurele noastre explicatii tin tocmai de incercarea de a traduce in reguli pe care le contruim ca sa ne reglemantam viata, a unui element care e practic intraductibil; e ca si cum am incerca sa umplem o farfurie cu aer sau sa inchidem zborul intr-un borcan…

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie imi place "teoria" lui M.Scott Pett(care, intr-o oarecare masura, le incadreaza pe astea doua), el spune ca iubirea este efort, ea exista in masura faptelor, iubim pentru ca alegem sa iubim, iubirea este "voinţa de a-ţi extinde sinele în scopul de a nutri creşterea spirituală proprie sau a altuia."
    Iubirea nu este indragostire (acea chimie despre care spune Mosu)desi au ceva in comun:implica largirea limitelor, granitelor eu-lui, estomparea diferentei dintre sine si lume.Indragostirea este o iluzie temporala a iubirii, iubirea transforma acesta experienta in una reala, permanenta prin investire(daruire).
    Indragostirea este o etapa din planul misterios al iubirii, este inconstienta, iubirea incepe in momentul in care ne luam angajamentul sa iubim, cand depunem un efort constient daruind, investind in persoana iubita, investind in dezvoltarea spirituala personala si a celuilalt.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eiii… da, daca privim lucrurile asa cum le vede Speranta, atunci trebuie sa facem distinctia intre “iubire” acel magnet misterios care atrage un barbat si o femeie si-i lipeste strans si “iubire” ca mod de exteriorizare a eului, de perceptie a realitatii, de umplere a inlauntrului. E corect. Si Speranta cred ca o defineste perfect pe cea din urma. Eu m-am referit doar la “indragostire”. As adauga doar ca iubirea despre care vorbeste Speranta nu mai inseamna neaparat liantul dintre un el si o ea ci se extinde si in afara unui cuplu. Putem iubi de exemplu si trandafirii.

    RăspundețiȘtergere
  5. :) Da, putem iubi trandafirii, dar nu putem "participa" la dezvoltarea lor spirituala :d
    Ei nu-si pot crea propria cale, nu pot fi independenti, cresc atat timp cat au parte de atentia noastra, daca-si pierd frumuseatea nu mai sunt buni de nimic si-i aruncam :).
    E o iubire conditionata - te iubesc atat timp cat imi bucuri privirea.
    Iubirea din cuplu si/sau pentru oameni in general este independenta, cum spunea Peck: "Doi oameni se iubesc unul pe celălalt atunci cînd sînt capabili să trăiască unul fără celălalt, dar aleg să trăiască împreună."
    Cand iubim, iubim independenta celuilalt, modul sau de a fi diferit/independent de noi.
    Impreuna, doi oameni independeti ce se iubesc sincer, pot transcende o noua etapa in evolutia lor spirituala.
    Lucru care nu se intampla atunci cand iubesti un trandafir :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mada...
    Eu am cartile in lb maghiara, cumparate din Ungaria. In Romania nu am gasit nici in romana, nici in maghiara-adica publicate in Romania. Acest gen de terapie este la inceput in Romania. Eu citesc in maghiara dar mi-e o lene de ma doare sa scriu, desi am prietene care ma roaga s-o fac. Ce am scos eu aici e o picatura. E foarte interesanta teoria lui. Hellinger nu merge pe cognitiv absolut deloc, ci pe energii, simturi...
    Si-apoi nici nu vreau sa gresesc prin traducere. Sa traduci e complicat, difera maghiara de la mine cu maghiara din Ungaria...dap-oi sa mai si transpui limbii romane. Trebuie sa-i las pe cei care se pricep s-o faca. Dar am sa mai scriu idei, asa, cand mi-a veni pofta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mada
    "tonul face muzica"...uneori merge, alteori nu merge. Daca nu merge, inseamna ca noi nu reusim. Priveste doar partea ta. Pentru ca eu sunt de parere ca in iubire fiecare e raspunzator numai de partea lui. Tu nu poti "repara" nimic la altul, dar poti la tine. Iti mai ramane sa speri ca schimbarea din tine va determina schimbarea in celalalt. Oarecum, ce poate sa faca sau sa schimbe celalalt nu tine de tine.Nu avem control acolo.
    De aceea eu nu cred ce zice dl Pett, al Sperantei, pentru ca eu pot nutri numai la cresterea mea spirituala nu si a altcuiva. Ce simti si ce faci pentru a simti vine din interior...Da, poate calea ta sa fie o inspiratie pentru altcineva dar pana sa nutresti tu la cresterea lui....hmmmmm.
    Iubirea e ceva ce se experimenteaza, ce se traieste, ce se simte...Tu poti sa treci prin diferite faze...sa nu primesti iubirea in copilarie, dar sa obeservi ca ea exista si sa incerci sa o gasesti...Dumnezeu stie cat de mult o cautam in altii...Poti s-o intalnesti si sa n-o recunosti, apoi s-o pierzi...poti sa-ti spui "mare branza-un chil de cas"...iubirea e pe garduri, doar sa-ntind mana...stai cu mainile intinse ...si nu vine nimic...poti sa te iei cu treaba si sa uiti de iubire, "mare branza-un chil de cas" pot trai eu si fara...apoi cineva iti aminteste cum esti, iti tranteste o oglinda in fata...si-ntepenesti de spaima pentru ca vezi un iceberg nu o fiinta...apoi te chinui sa iubesti si nenorocitul ala de trandafit si piatra din ograda numai sa miste ceva in tine...si cauti bezmetic si la urma tragi lozul castigator..mai intai simti...apoi simti iubirea...Simti iubirea si e de ajuns...nu mai conteaza nici daca e impartasita, nici daca nu e. Iti este suficient. Nu mai conteaza daca cel asupra caruia o reversi e langa tine sau nu...iubirea este dincolo de aceste lucruri. Ai iubire in tine, ai iubire si pentru ceilalti...Ai castigat-o greu, nu e innascuta, e dobandita...Ferice de cei ce au primit-o la timp, au alt start in viata.
    Daca o ai in tine o reversi asupra tuturor...apoi ramai uimit...Iubirea nu e rationala. Iubirea nu e iubire daca te face dependent de o persoana.
    Apreciez pe cei care nu spun ca stiu ce este iubirea. ci pe cei care iti arata cai de a ajunge la ea...Doar mai multe cai pentru a ajunge in acelas loc, fiecare pe unde se simte mai confortabil.
    Dar sa nu cunosti iubirea poate fi cea mai dureroasa experienta si cel mai facil mod de a te transforma in robotel.

    RăspundețiȘtergere
  8. In ultimul timp ma dispera un lucru , acela cu startul in viatza si cu treburile astea ce tin de dezvoltarea fiecaruia , ca trebuie sa primesti in copilarie x y si z , ca in adolescentza ca nush ce mai trebuie iarasi sa ai parte ca sa nu mai vorbim ca tanar adult cum ar trebui sa fiu eu acuma probabil , nu nu mai ca ma scot din sarite toate ,,astea,, dar le si urasc tare mult , nici nu avetzi idee!!! , ..... pot sa fiu condamnata pt tot ceea ce simt sau judecata ????

    RăspundețiȘtergere
  9. Mă simt atât de binecuvântată din nou în căsnicia mea, după ce dr. Isikolo mi-a adus înapoi soțul care sa separat de mine pentru 3 luni bune. Am Leonarda Vedran după numele din Los Angeles. Chiar dacă am guri peste tot corpul meu, nu va fi suficient să-i mulțumesc lui Dr. Isikolo pentru ajutorul său asupra vieții mele. Soțul meu sa separat cu mine de 3 luni și am fost în dureri și agonie fără el. Deci, am căutat ajutor peste tot, dar nimic nu a funcționat până când am vrut să spun Dr. Isikolo care am contactat online. Mi-am explicat situația și mi-a promis că soțul meu se va întoarce la mine în 24-48 de ore, până când inima mea încă îl bate pentru el. Am crezut în el și a pregătit o vrajă pentru mine și soțul meu mi-a sunat exact când Dr. Isikolo a spus. El a pledat și a spus că are nevoie de mine înapoi și acum trăim fericit din nou în ultimele 9 luni. Toți cei de acolo care citesc articolul meu care are nevoie de ajutor ar trebui să-l contacteze ... Email: isikolosolutionhome@gmail.com. apelați sau ce-ați apăsat pe Virus pe +2348133261196

    RăspundețiȘtergere