Învăţând iubirea

N-am să mă erijez într-un expert în iubire, drumul meu spre iubire a fost construit cu dificultate.

Fiecare are startul lui în viaţă, iar noi nici pe departe nu suntem strategii vieţilor noastre. Venim cu „moştenirea” generaţiilor anterioare, unde lucrurile în cazul fericit au evoluat sau probabil au intrat in bucla aceea repetitivă care ar trebui să ne ajute să privim lumea cu ochii larg deschişi. Lumea interioară.

Până când ajungem să surprindem acel grad de conştientizare al lucrurilor funcţionăm după reguli. Reguli proprii, regulile grupului social, regulile moralităţii impuse de societate.

Am să vorbesc pe scurt despre două abordări privind iubirea , prima , varianta light, este varianta lui Hellinger şi varianta mai „muncită” a lui Osho.

Hellinger are o viziune mai laică asupra iubirii.

În iubire şi nu numai, există o orânduire.

Prima lege în relaţia de cuplu privind iubirea este aceea cum că femeia şi bărbatul deşi sunt diferiţi, se află totuşi în egalitate.

A doua lege, se referă la menţinerea în echilibru a proporţiei pentru ceea ce primim şi pentru ceea ce oferim. Când echilibrul este destabilizat din cauză că unul din parteneri în mod forţat oferă mai mult decât celălalt partener, atunci relaţia este compromisă. În relaţie este nevoie de echilibru. Când proporţia este în echilibru şi iubirea este în echilibru. Acest echilibru se menţine prin faptul că dacă unul din parteneri oferă, celălalt îi va întoarce numai cu puţin mai mult decât a primit. Astfel, din nou cel care a oferit îi va răspunde aproximativ în egală măsură, adică fiecare va oferi la schimb doar cu puţin mai mult faţă de ceea ce a primit. Aşa se construieşte o relaţie trainică şi fericită.

De asemenea, trebuie menţinut echilibrul şi în relaţionarea negativă. Dacă unul din parteneri îl supără pe celălalt, acesta se va simţi lezat în iubirea lui, orgoliul lui şi se va simţi îndreptăţit să reacţioneze, se va simţi îndreptăţit să provoace o durere mai mare faţă de cât a primit. Dacă ambi parteneri reacţionează la fel, îşi vor produce din ce în ce mai multă durere.

Secretul: răspunde insultei cu iubire. Şi aşa putem să producem durere celuilalt, dar asta va fi în măsură mai mică decât cea îndurată de noi. Astfel, se întrerupe circuitul, în final oferim ceva bun şi vom primi din nou ceva bun. Dacă înţelegem această lege importantă în iubire vom fi capabili să schimbăm soarta lucrurilor.

O relaţie partenerială reuşită este atunci când amândoi acceptă nevoia de celălalt pentru desăvârşirea lor.

Osho zice în felul următor…

Iubirea este dincolo de dualitate. Toţi căutăm iubirea dincolo de dragoste şi ură, dar pe cale greşită, cea a minţii. Simţim eşecul, decepţia, trădarea fără a ne considera si vinovaţi pentru asta. Instrumentul folosit în căutare este incorect, ca atunci când cineva ascultă muzica cu ochii. Căutând cu mintea, greşim. Pentru că inima doar iubeşte, ea nu ştie să transforme iubirea în ură. Aşa apar eşecurile, apoi ne ridicăm acele ziduri de apărare împotriva iubirii, lipsindu-ne de cele mai mari bucurii ale vieţii. Chiar spunem „iubirea e o prostie”.

Pentru a înţelege iubirea, trebuie să experimentăm iubirea, să devenim iubirea însăşi. Iubirea este un dialog armonios, satisfacţia vine din ceea ce poţi dărui. Nu din ceea ce ţi se oferă. Pentru că nu poţi dărui decât ceea ce ai deja. Iubire. Numai cine a devenit iubire, poate iubi. Cum ar putea să iubească cineva care nu a cunoscut iubirea în viaţa lor? Aceştia pot să creadă în mod sincer că vă iubesc dar, mai devreme sau mai târziu, îşi vor da seama că este numai o pretenţie, numai un rol, o ipocrizie.

În iubire partenerii trebuie să fie regi, nu vă mulţumiţi să fiţi cerşetori.Dacă fiecare cere de la celălalt să fie iubit, e ca şi cum ar sta amândoi cu mâinile întinse, pentru a cere, pentru a ruga…şi mâinile vor rămâne goale. Este o presupunere greşită să crezi că partenerul este obligat să te iubească.

Cei care au sursa iubirii în ei înşişi nu mai au nevoie să fie iubiţi; în ciuda acestui fapt vor fi iubiţi. Iubesc pentru că au prea multă iubire, iar răsplata iubirii este iubirea însăşi şi nu faptul de a primi iubire. Şi-atunci persoana este răsplătită prin însăşi iubirea pe care o răspândeşte în jurul ei, mulţi oameni o vor iubi.

Să ia fiecare ce poate şi ce i se potriveşte...dacă nu, rămân doar alte păreri privind iubirea.

Tipii aştia doi mie îmi sunt prieteni. Din păcate cartile lui Hellinger nu se găsesc în limba română, si are cărţi foarte bune.