Broderii

Îmi amintesc că la 15 ani am fost prima oară în viaţa mea la mare. Singure, eu şi sora mea, ea mai mare cu 2 ani mai fusese o dată. 

Ne cumparase mama un bilet prin ONT, cu reducere. 6 zile Delta Dunării şi 6 zile Marea Neagră.
Ei bine, eram pierdută în spaţiu, sora mea a fost şi este foarte maternă...faţă de mine.

În deltă era un tip care se ocupa de tabăra cu căsute de lemn, cred că avea spre 50 de ani. 

Noi, cei din grup, aveam o barcă la două perechi, locuiam pe un mal şi restul era pe celalalt mal. Perechea cealaltă, cu care împărţeam barca, pleca prin deltă şi ne lăsau fără barcă, blocate pe un mal. 

Tipul care răspundea de toate, cum altă treabă n-avea, ne trecea cu barca, unde era restaurantul, barul şi restul...în '85 ce mare lucru să fi fost.

Într-una din zile a sosit un grup de nemţi...au închiriat un vaporaş pentru o mică "croazieră" până la pădurea Letea şi prin deltă. Cum tipul era şi ghid, conducea grupul în excursie, drept urmare  ne-a facut semn să  urcăm şi noi în vaporaş.
Vremea era fierbinte, iar nemţoaicele au vrut duş... ghidul a coborât găleata în Dunare, a scos apa şi...zdup în capul fetelor. Au stat la rând pentru asta.
Am vrut şi eu (şi mai zic că n-am avut curiozitate în mine).
Ei, după ce eşti încinsă la soare, apa rece sfârâie pe tine. În prima secundă mi s-a oprit respiraţia. Am fost şocată în urmatoarele secunde. M-am înfuriat şi m-aş fi repezit să-i scot ochii. Apoi...soarele a început să mă dogorească uşor şi am avut o stare senzaţională...Mi-era bine, eram răcorită, nici prea cald, nici  prea rece, pură, cu sufletul simţindu-l în mine.


Azi dimineată, în drum spre serviciu, mi-am dat seama de un lucru: mi-ai facut un duş rece exact ca cel de atunci, de pe vapor, când mi-a turnat ghidul găleata cu apă în cap, dintr-o mişcare.
Numai că Tu ai folosit vorbe.

Şi tot aşa simt şi acum, mi-a trecut furia, nu mi-e nici prea cald, nici prea rece.