Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

luni, 25 iulie 2011

Broderii

Îmi amintesc că la 15 ani am fost prima oară în viaţa mea la mare. Singure, eu şi sora mea, ea mai mare cu 2 ani mai fusese o dată. 
Ne cumparase mama un bilet prin ONT, cu reducere. 6 zile Delta Dunării şi 6 zile Marea Neagră.
Ei bine, eram pierdută în spaţiu, sora mea a fost şi este foarte maternă...faţă de mine.

În deltă era un tip care se ocupa de tabăra cu căsute de lemn, cred că avea spre 50 de ani. 
Noi, cei din grup, aveam o barcă la două perechi, locuiam pe un mal şi restul era pe celalalt mal. Perechea cealaltă, cu care împărţeam barca, pleca prin deltă şi ne lăsau fără barcă, blocate pe un mal. 
Tipul care răspundea de toate, cum altă treabă n-avea, ne trecea cu barca, unde era restaurantul, barul şi restul...în '85 ce mare lucru să fi fost.

Într-una din zile a sosit un grup de nemţi...au închiriat un vaporaş pentru o mică "croazieră" până la pădurea Letea şi prin deltă. Cum tipul era şi ghid, conducea grupul în excursie, drept urmare  ne-a facut semn să  urcăm şi noi în vaporaş.
Vremea era fierbinte, iar nemţoaicele au vrut duş... ghidul a coborât găleata în Dunare, a scos apa şi...zdup în capul fetelor. Au stat la rând pentru asta.
Am vrut şi eu (şi mai zic că n-am avut curiozitate în mine).
Ei, după ce eşti încinsă la soare, apa rece sfârâie pe tine. În prima secundă mi s-a oprit respiraţia. Am fost şocată în urmatoarele secunde. M-am înfuriat şi m-aş fi repezit să-i scot ochii. Apoi...soarele a început să mă dogorească uşor şi am avut o stare senzaţională...Mi-era bine, eram răcorită, nici prea cald, nici  prea rece, pură, cu sufletul simţindu-l în mine.


Azi dimineată, în drum spre serviciu, mi-am dat seama de un lucru: mi-ai facut un duş rece exact ca cel de atunci, de pe vapor, când mi-a turnat ghidul găleata cu apă în cap, dintr-o mişcare.
Numai că Tu ai folosit vorbe.
Şi tot aşa simt şi acum, mi-a trecut furia, nu mi-e nici prea cald, nici prea rece.

20 de comentarii:

  1. Frumoasă paralelă. Şi neaşteptată.

    RăspundețiȘtergere
  2. La 19 ani am fost prima data la Mare.Tot cu sora mea mai mare:).N-am primit dus rece pe acolo,in schimb am dat amandoua in aceeasi groapa,mai bine zis am picat in ea:))...

    Dimineata nu-mi lipsesc dusurile reci,de nici un fel.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoase amintiri, cu final neasteptat

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa povestea, neasteptat finalul, insa o paralela excelenta. Mi-a placut.
    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  5. :))) Dusurile reci sunt indicate,doar sa nu fie exagerat de reci si nici prea dese. Altfel, fac bine, ne mai trezesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Max,
    :)Cred ca senzatiile asemanatoare m-au facut sa fac aceasta paralela.

    RăspundețiȘtergere
  7. pandhora,
    e bine cand realizezi ce 'te-a lovit'. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Angi,
    curat coincidenta :)

    ei, m-a adiat mai rece.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mircea F,
    ...pai hai ca-ti fac unul :D

    RăspundețiȘtergere
  10. lunapatrata,
    da, ai dreptate, daca ar fi mai dese as crede ca-s la terapie, la nebuni si trebuie sa ma calmez :))

    RăspundețiȘtergere
  11. A fost ceva deosebit ca şi senzaţie sau poate ca moment deaceea ţi-l aminteşti atât de clar , plăcut desigur dar trecerea neaşteptată la un final paralel dar nu asemenea este ca o revenire bruscă cu picioarele pe pământ ca după un duş rece . Interesantă alăturarea celor două evenimente !!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu tine asa directa, sensibila si imprevizibila, m-am obisnuit :)) primul lucru pe care eu l-am facut citind rândurile tale, am calculat vârsta pe care o ai :) (esti mai tânara ca mine... mult mult mai tânara!) apoi m-am gândit ca cel care te-a "dusuit" azi dimineata este pe aici si te citeste... si m-a apucat o curiozitateeee!
    Sa ai o seara minunata! pupici

    RăspundețiȘtergere
  13. Sorin,
    Cred ca uitarea a fost in viata mea cel mai eficient mecanism de aparare. Amintirile care mi-au ramas, in mare, se bazeaza pe experiente pozitive sau , in final, pozitive.
    Mda, nu stiu cum de mi-a venit si le-am asociat...am facut-o instinctiv. Mie nu mi se pare atat de brusc.

    RăspundețiȘtergere
  14. Carmen,
    cred ca cel mai mult ma mira atribuirea imprevizibilitatii.
    Am 41 de ani, am spus-o deja. :) Sunt ceva mai tanara...si mai nesabuita? :)) sau ce sa inteleg?
    Ei, dar pana la a ti se face un dus rece de cineva de pe blog, trebuie mai mult de doua vorbe. Recunosc, dus rece dupa doar doua vorbe poate sa faca doar Vania. Dar cand el o face (si a facut-o deja), e la vedere, e pe blog.
    Acum ca spun eu multe despre mine, nu inseamna ca spun tot. Sunt totusi femeie! :))
    Da, poate sa fie cititorul blogului, blogul meu nu e secret, citeste familia, copiii, oricine are putin timp si chef pentru nazdravaniile mele.
    Sunt surprinsi si eI sa-mi afle o alta latura a mea. Chiar si eu ma surprind. Mie imi place. Dar nu toate povestile mele sunt despre mine,asa cum este asta. Uneori scriu despre ce observ, alteori despre povestile traite de prietenii mei.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mult feeling in articolul tau. N-am nimic a comenta, doar ca mi-a placut si am simtit nevoia s-o spun.

    In rest, eu, la 15 ani, nu mergeam cu sor-mea in Delta. Pentru ca n-am. :)

    RăspundețiȘtergere