I se părea a fi diafană. Mersul ei era o alunecare.
Din când în când se privea în vitrine. Zâmbea. Îi plăcea ce vede. Se simţea frumoasă. Era frumoasă! Şi mai era cumva. Era încrezătoare.
Cum să nu fi fost, totul în jur îi zâmbea.
Se privea în oglindă, de cele mai multe ori îi plăcea ce vede. Alteori, mai rar, avea impresia că poate suprapune toate imaginile într-una.
Până într-o zi.
Într-o zi în care a aflat că cea care îi dăduse viaţă urlă în târg că are o fiică deformată.
Nu-i nimic, poate-o pictează Modigliani!...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereuneori ma gandesc cum era mai demult, inainte ca oglinda sa fie inventata... cat de clar te poti vedea intr-o apa sau in ochii cuiva?
RăspundețiȘtergere@ Raul:
RăspundețiȘtergereRecent la stiri s-a difuzat o filmare facuta acum vreo 30 ani la un trib izolat, care nu mai vazuse oameni albi. Cel mai tare s-au speriat de oglinda.
o poveste stranie...
RăspundețiȘtergerefelul in care noi ne percepem este de cele mai multe ori diferit de realitate sau de felul in care ne percep cei din jur...
RăspundețiȘtergerela fel se intampla si cu vocea noastra...
care este realitatea?
si in fond ce anume conteaza?cum ne vedem noi sau cum ne vad ceilalti?
in ceea ce ma priveste important este sa-mi fie bine cu mine...greu lucru :))
uneori relatiile dintre parinti si copii se strica precum o piersica uitata pe farfurie in camara...
RăspundețiȘtergeredar ea va ramane frumoasa si diafana!
Vania,
RăspundețiȘtergerecondiţia este să ajungă şi ea pe lumea cealaltă. Ca s-o întâlnească...înainte de orice.
C.L.M.,
RăspundețiȘtergereTu cum te vezi pe tine, eşti frumoasă? :)
Raul,
RăspundețiȘtergere...mmmm într-o apă surprinzi perfecţiunea, iar dacă ceva iţi pare ceva imperfect, dai vina pe unduirile apei :)
Pe când ochii cuiva, ochii fiind oglinda sufletului, nu mai sunt atât de sigură că 'frumuseţea este în ochii privitorului', când sufletul nu este unul bun/frumos. Dacă sufletul privitorului nu este bun, ochii lui cum pot vedea frumuseţe?
Mircea V,
RăspundețiȘtergereprobabil s-au speriat de persoana care le-a apărut brusc în faţă :) Trebuie timp până să asociezi imaginea reflectată propriei persoane.
Carmen,
RăspundețiȘtergereviaţa este stranie de multe ori, cum bine ştii, mai rar fabulez.
Uneori ai câte o zi care te inspiră pentru un roman întreg.
pandhora,
RăspundețiȘtergerededuc că ar exista cineva imparţial care ne priveşte aşa cum suntem 'în realitate'. Câte realităţi or fi? După care ne ghidăm? :)
Şi iată esenţa : 'important este sa-mi fie bine cu mine'.
Mosu,
RăspundețiȘtergeree greu sa suprapui o imagine construită superficial, ruptă de realitatea, dar plasată în amintirea cuiva...ciudat este să nu-ţi treacă prin minte să te întrebi dacă nu cumva memoria îţi joacă feste...
Încrederea construită este solidă.
:) nu degeaba eşti tu moş...eşti înţelept.
conteaza sufletul omului! ceea ce se vede in oglinda sunt doar aparente, iar aparentele de mult ori inseala
RăspundețiȘtergeresi nu crezi ca daca avem sufletul frumos, vedem frumosul?Si atunci ce vedem in oglinda...ne apartine :D
RăspundețiȘtergere