mosu, mhm, cand am spus independent m-am gandit ca nu mai esti vulnerabil, nu te mai preocupa incadrarea ta in matricea altora si reactia lor vis-a-vis de persoana ta. Pentru ca dependenta (de parere, de persoana, de imagine) e cea care ne face sa fim vulnerabili.
Mircea V, mda...ca sa vezi, tocmai dupa ce am scris Gandul zilei m-a sunat o prietena, se intoarce de la un examen (inca e pe drum), examen cu oameni maturi si exact despre asta imi povestea cum trebuiau sa prezinte un caz de conflict real din viata fiecaruia, iar majoritatea au venit cu expuneri cosmetizate...am ras de cazul prezentat de o tipa, unde conflictul era intre Polina si altcineva, iar pe ea, cea care expunea, o chema Paula. In plus, a subliniat ca nu e vorba de ea :))
Florentin, ( imi tot vine sa scriu Florian, daca gresesc vreodata sa nu te superi) mno, se pare ca suntem cu totii de acord. Asta e bine, pana la urma si raspunsul nostru ne caracterizeaza :) Suntem si ceea ce scriem.
Mircea V, nu pot, pentru ca nu am acceptul prietenei, m-a amuzat intamplarea si am spus din ea cat sa subliniez ca intr-adevar e nevoie de curaj pentru a fi tu insati. Construiesc eu una pe model, dar cu mine si raman fidela firului povestii... sa zicem ca sunt la disertatie, lucrarea are ca tema gestionarea conflictelor, actori implicati, conflictul in sine si rezolvarea conflictului, iar exemplul trebuie sa fie unul din viata. Pentru ca toti avem in viata macar un conflict, pentru ca nu am curajul sa declar ca e un conflict in care am fost actor principal, cosmetizez, spun ca sunt contabila (in loc de economist), ca ma cheama Clemi (in loc de Cleo), mentionez fara sa ma intrebe nimeni ca nu este un caz ce mi s-a intamplat mie, ci unei prieteme, eu doar il relatez...si ma astept ca toti sa ma creada. Si toate astea pentru ca nu pot fi eu insami, mi-e frica de judecata altora, mi-e frica sa fiu diferita de ceilalti, mi-e frica sa nu corespund asteptarilor celorlalti, mi-e frica sa fiu mai putin decat ceilalti, nu am incredere ca am rezolvat corect conflictul, iar pentru asta am schimbat sfarsitul, solutia conflictului, cu unul favorabil, cu toate ca atunci cand l-am trait nu am procedat asa.
Mie mi se pare asta o atitudine infantila, cu atat mai mult cat nu este vorba de perosana foarte tinara.
@ Cleo: Multumesc. Nici nu doream nume exacte, ci doar intamplarea, pentru ca e reprezentativa. Eu zic ca parerea celor din jur variaza. Cand esti "pe val", toata lumea te apreciaza. Cand ai probleme - cam toti iti intorc spatele. Deci - de ce sa ne comportam diferit fata de felul in care suntem? Salvarea aparentelor nu mai functioneaza.
Mircea V, as reformula prin prisma experientei mele: cand esti 'pe val' toti te cunosc si te saluta chiar cand vin din spate, iar cand ai probleme, bazeaza-te numai pe tine.
sa fii acceptat,inteles,apreciat de toata lumea e imposibil si ar fi un efort inutil sa incerci sa-i multumesti pe toti... sa-ti asumi felul in care esti,gandesti,actionezi inseamna sa fii tu...daca iti raman alaturi cei din jur este alegrea lor...uneori s-ar putea sa doara...dar...cel mai important este sa-ti pastrezi individualitatea...
Cristi, depinde de culturi, dar oamenii au in general aceeasi problema. Repet, unele culturi accentueaza independenta individului, altele o reduc sau anuleaza.
cred ca la fel de important este sa ai curaj sa te dezvelesti...
RăspundețiȘtergereEste nevoie de putere si curaj ca să fii independent.
RăspundețiȘtergereMi-a placut articolul lui SoriN.
RăspundețiȘtergereDaca esti tu insuti rezulta si independenta. Si ai si putere si curaj. Si cam tot ce ai nevoie.
mosu,
RăspundețiȘtergeremhm, cand am spus independent m-am gandit ca nu mai esti vulnerabil, nu te mai preocupa incadrarea ta in matricea altora si reactia lor vis-a-vis de persoana ta.
Pentru ca dependenta (de parere, de persoana, de imagine) e cea care ne face sa fim vulnerabili.
Mircea V,
RăspundețiȘtergeremda...ca sa vezi, tocmai dupa ce am scris Gandul zilei m-a sunat o prietena, se intoarce de la un examen (inca e pe drum), examen cu oameni maturi si exact despre asta imi povestea cum trebuiau sa prezinte un caz de conflict real din viata fiecaruia, iar majoritatea au venit cu expuneri cosmetizate...am ras de cazul prezentat de o tipa, unde conflictul era intre Polina si altcineva, iar pe ea, cea care expunea, o chema Paula. In plus, a subliniat ca nu e vorba de ea :))
Florentin, (
RăspundețiȘtergereimi tot vine sa scriu Florian, daca gresesc vreodata sa nu te superi)
mno, se pare ca suntem cu totii de acord. Asta e bine, pana la urma si raspunsul nostru ne caracterizeaza :)
Suntem si ceea ce scriem.
@ Cleo: as dori sa scrii detaliat despre acest episod, caci pare interesant.
RăspundețiȘtergereMircea V,
RăspundețiȘtergerenu pot, pentru ca nu am acceptul prietenei, m-a amuzat intamplarea si am spus din ea cat sa subliniez ca intr-adevar e nevoie de curaj pentru a fi tu insati.
Construiesc eu una pe model, dar cu mine si raman fidela firului povestii...
sa zicem ca sunt la disertatie, lucrarea are ca tema gestionarea conflictelor, actori implicati, conflictul in sine si rezolvarea conflictului, iar exemplul trebuie sa fie unul din viata.
Pentru ca toti avem in viata macar un conflict, pentru ca nu am curajul sa declar ca e un conflict in care am fost actor principal, cosmetizez, spun ca sunt contabila (in loc de economist), ca ma cheama Clemi (in loc de Cleo), mentionez fara sa ma intrebe nimeni ca nu este un caz ce mi s-a intamplat mie, ci unei prieteme, eu doar il relatez...si ma astept ca toti sa ma creada. Si toate astea pentru ca nu pot fi eu insami, mi-e frica de judecata altora, mi-e frica sa fiu diferita de ceilalti, mi-e frica sa nu corespund asteptarilor celorlalti, mi-e frica sa fiu mai putin decat ceilalti, nu am incredere ca am rezolvat corect conflictul, iar pentru asta am schimbat sfarsitul, solutia conflictului, cu unul favorabil, cu toate ca atunci cand l-am trait nu am procedat asa.
Mie mi se pare asta o atitudine infantila, cu atat mai mult cat nu este vorba de perosana foarte tinara.
Sărut mâna Cleo !
RăspundețiȘtergereMulţam foarte frumos ! Am rămas plăcut surprins !!
@ Cleo:
RăspundețiȘtergereMultumesc. Nici nu doream nume exacte, ci doar intamplarea, pentru ca e reprezentativa.
Eu zic ca parerea celor din jur variaza. Cand esti "pe val", toata lumea te apreciaza. Cand ai probleme - cam toti iti intorc spatele. Deci - de ce sa ne comportam diferit fata de felul in care suntem? Salvarea aparentelor nu mai functioneaza.
Bine zis! Cam greu sa fim noi insine :) Dar nu imposibil:D
RăspundețiȘtergereSorin,
RăspundețiȘtergerechiar nu ai pentru ce. Imi plac ideile si imi place sa fiu pusa la treaba cand citesc ceva...adica, sa gandesc.
Mircea V,
RăspundețiȘtergereas reformula prin prisma experientei mele: cand esti 'pe val' toti te cunosc si te saluta chiar cand vin din spate, iar cand ai probleme, bazeaza-te numai pe tine.
C.L.M.,
RăspundețiȘtergereda, asa e...tine de exercitiu si de curaj.
A fi tu induti inseamna sa fii liber cu adevarat
RăspundețiȘtergeresa fii acceptat,inteles,apreciat de toata lumea e imposibil si ar fi un efort inutil sa incerci sa-i multumesti pe toti...
RăspundețiȘtergeresa-ti asumi felul in care esti,gandesti,actionezi inseamna sa fii tu...daca iti raman alaturi cei din jur este alegrea lor...uneori s-ar putea sa doara...dar...cel mai important este sa-ti pastrezi individualitatea...
Cel mai frumos gând pe ziua de azi. Și mie îmi place să fiu sincer.
RăspundețiȘtergereCorect.
RăspundețiȘtergereE mai greu cu independenta in Romania.
RăspundețiȘtergereMircea F,
RăspundețiȘtergereaprob pozitiv!
Pandhora,
RăspundețiȘtergeredaca ne raman cei din jur alaturi...conteaza, iar frica de a-i pierde ne determina la derogari.
Zodrac,
RăspundețiȘtergereTema a fost al lui Sorin, eu am facut doar un gand scurt, ca prelungire. Multumesc.
Cristi,
RăspundețiȘtergeredepinde de culturi, dar oamenii au in general aceeasi problema. Repet, unele culturi accentueaza independenta individului, altele o reduc sau anuleaza.