Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

vineri, 15 iulie 2011

Culori

Puştiul a ţâşnit prin faţa mea, desprinzându-se din mâna mamei. Direct la copacul de la marginea trotuarului. Îşi lasă, dezinvolt, pantalonii scurţi, jos, la glezne: Abia acum i se aprind beculeţele mamei:
- Ce faci, copile?
- Pipi, răspunde puştiul, în timp ce-şi caută marginea de la chiloţi.
- Păi, aici? îl întreabă de la distanţă, fără să facă vreun gest. Cred că în gândul ei a analizat rapid opţiunile. Şi nu-s!
- Dar sunt la copac! răspunde ăl mic contrariat...privirea lui îi continuă gândul: 'aşa cum m-ai învăţat, cum am făcut şi altă dată'.
- dar în plină stradă? sare mama cu gura. Tot nemişcată din locul ei.
Mi-am văzut de drum, nu ştiu cât a mai rezistat puştiul să se ţină. În zona aia nu era niciun loc potrivit sau recomandat pentru a te uşura în condiţii optime.
Cred că mama făcea prea mult caz, era singura care îl băga în seamă pe puşti şi dacă n-o făcea atât de vehement, nici eu nu aş fi observat.
...
Cu vreme în urmă, mă aflam într-o ţară vecină şi mai civilizată, cu oameni crescuţi acolo, iar când s-a ivit un astfel de moment, de nevoie, fata s-a lăsat pe vine, şi-a tras chiloţii şi a dat drumul pârâului in stradă.
Io, necivilizata, am fost singura care m-am uitat jenată în jur, dacă ne vede cineva. Acum e drept că era oră mică din noapte, nici măcar un amărât de copac nu era, numai clădiri şi betoane, toate închise.


Ce îşi face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual.
Tot ce ar trebui să ne facă viaţa mai simplă se constituie din ceva foarte complicat.
De exemplu, nu înţeleg de ce am ajuns în situaţia în care atunci când îţi cumperi o maşină de spălat, trebuie să înveţi un manual de utilizare. 
Simt frustrare, până şi maşina de spălat are 6 simţuri, mai multe decât ale mele. Ea doar spală, eu fac mai multe ...şi tot io trebuie să o învăţ pe ea.
Eu de ce nu am un manual de utilizare? Să şterg zâmbetul ăla superior cum că fumeile sunt animăluţele alea care dau haotic din guriţă (dar ce guriţă!), iar prin fiece mişcare tulbură liniştea casei cu zgomote supărătoare.


20 de comentarii:

  1. Cestiunea cu (ne)civilizatia e cu dus si întors. Adica:

    1. S-a facut mare tapaj aici de un caz în care un sofer pe care l-a trecut între doua statii de benzina pe autoruta s-a usurat într-un tufis, bine ascuns. A fost dat în judecata de o Duamna care trecea cu masina si cu un copil înauntru pe motiv de "eschibitionism" (cum ziceam când eram mai fraier ca acuma), pedofilie etc. Evident, condamnat. Nelamurirea mea este ce cauta Duamna cu ochii prin tufisuri?

    2. In vara lui '98 eram cu masina pe perifericul parizian. Era campionatul mondial de fotbal, politie, autocare cu echipe care mergeau la meci etc. Drept pentru care am facut doi kilometri în patru ore. La un moment dat am vazut o d-soara altfel draguta da' transpirata toata din masina din fata ca se da jos, sare între parapetii care despart cele doua sensuri si se lasa pe vine. Nu stiu ce-o fi facut, dar când s-a ridicat, senina si destinsa, un cor de aplauze si un zgomot de claxoane s-a auzit de jur-împrejur.

    Atunci am înteles de ce o autoruta trebuie sa aiba doi parapeti despartitori destul de înalti, "ca sa nu se orbeasca reciproc masinile care se intersecteaza", cica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cică doar mama făcea caz, iar acum puştiul a ajuns pe net...

    RăspundețiȘtergere
  3. sophie,
    cand te trece , problema e unde sa faci :) aia e!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan,
    vai, eram dupa revolutie prin Bucuresti, undeva aproape de Calea Victoriei, pe strada Frunoasa, cand dau de un ciucan de-al meu la gura de metrou. Crispat, strangand picioarele, ma intreaba daca nu stiu un loc cu WC...nu stiam. Dar i-am spus ca am vazut o cladire in constructii, abandonata.
    Ei bine, aia l-a salvat, ca facea toate cele pe el...bietul om.

    Oricum, tipa aia m-a luat prin surprindere...eu mai de la tara, ziceam ca ma tin pana acasa, dar ea, nu. In mijlocul strazii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vania,
    :)) da, l-am adus in discutie pe net, pentru ca un copil se descurca bine si usor, adultii il zapacesc. El a facut totul ca la carte, cum l-a invatat mamicuta lui. Doar ca mamele reusesc sa bruieze. Eu nu am auzit-o sa-i spuna: 'nu acolo. Uite, dincolo sau alt loc...". N-ajunge sa -l apostrofezi, trebuie sa-i spui alternativa, un copil cand vrea pipi, el face pipi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cele mai stresante momente din viața mea au fost cele de genul acesta. Bat de la distanță stresul de la muncă, din trafic etc. O doamne, ce fericit ești după.

    RăspundețiȘtergere
  7. In text ziceai fata, credeam ca e vreo copila. Dar daca era tipa cum zici în comentariu, mi se pare cam aiurea. Cred ca ai avut tu dreptate sa te miri.

    RăspundețiȘtergere
  8. dificile momente ce sa spun...
    eu incerc sa ma asigur ca am unde...mai ales cand plec la drum lung...
    am avut parte de o experienta neplacuta....si asta e un cuvant bland....eram in trenul care merge la Constanta,intr-o vara acum 4-5 ani cred...nu sunt o fana a trenurilor dar pentru ca prietenii mei au vrut in corpore sa mergem cu trenul am zis...fie...
    doar ca trenul s-a aglomerat incet incet si de la Fetesti nu mai puteai face un pas pe culoar...erau oameni pana aproape pe scara trenului...nici gand sa pot ajunge la toaleata...si cum se lucra la calea ferata trenul mai mult statea decat mergea iar eu simteam ca o sa explodez...dupa multe ore de chin am ajuns la Constanta...am zburat la toaleta si...toaleta doamnelor era dezafectata...am intrat la domni...uimiti domnii dar nici ca-mi mai pasa...si apoi...in sfarsit am putut sa zambesc :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma duc sa caut un copac in baie, dac-oi avea. :)

    @Dan: Vezi? Duamna n-a suportat sa-l vada pe duomn. Duomnii au si aplaudat. Diferenta de civilizatie, duomnu', este? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Zodrac,
    ooo, eu sunt sigura ca fiecare dintre noi are cel putin o poveste de genul asta...cum ne-am descurcat, difera.

    RăspundețiȘtergere
  11. pandhora,
    incerc si eu sa evit, plec usoara si pe drum incerc sa nu consum foarte multe, ca sa nu ma apuce...
    nostima povestea acum, dar nu si atunci ;))

    RăspundețiȘtergere
  12. drstoica,
    si pe tine tot la copacel te-a invatat mama...si daca nu gasesti unul in baie, ce faci? :) Ntz ntz ntz, bad boy!

    Tot fetele mai curajoase!

    RăspundețiȘtergere
  13. pe aceasta tema am scris la mine "Lectie".

    RăspundețiȘtergere
  14. :) da, e oveche poveste orientala, o stiu!
    Degeaba stii multe daca nu stii ceea ce trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  15. Momente din astea sunt si in amintirea mea :)), e greu sa te descurci in oras, mai ales daca sunt magazinele sau restaurantele inchise....sunt zone in care poti cauta cu disperare si nu gasesti un ecologic macar :P

    RăspundețiȘtergere
  16. :)
    asa e, de aia e bun un copac.
    dar nici chin mai mare nu cunosc, daca nici copac nu ai...si vorba aia, un pipi mai merge/trece, dar...

    RăspundețiȘtergere
  17. E bun un copac în baie doctore, chiar daca e mai mic, eventual un bonzai. Pe urma îti faci crescatorie de orez în baie, ca japonezii din Shogunul!

    RăspundețiȘtergere
  18. :)) esti culmea!
    Necesita niste lectii de tintire in punct fix. Prea fix. Unii au probleme si cu colacul de la wc, care e un rotund mai mare ca bonsaiul :))

    RăspundețiȘtergere