Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

joi, 14 iulie 2011

Cu frică, fără frică

Se zice că atunci când apare frica trebuie să o priveşti în faţă.
Că nu există om care să nu fi simţit frica.

Ca să o priveşti în faţă, trebuie mai întâi să o cunoşti, Frica trebuie să aibă adresă.
Frica fără nicio cauză aparentă nu-ţi dă şansa la nicio analiză. Rămâne să trăieşti cu ea.
Să analizezi faptele şi cauzele fricii, te face curajos.
Dar să-ţi accepţi temerile te face neînfricat. Şi parcă mai liber.

Dacă ascunzi frica, dacă reprimi ceea ce simţi, te aperi veşnic, te poziţionezi mereu în defensivă.

Dacă ne naştem cu frica în noi? N-aş prea crede...
Îi este frică unui copil de întuneric? Da, dacă părintele îi alimentează frica, culcându-l cu lumina aprinsă, spunându-i poveşti cu Bau-Bau. Ne naştem cu frică de Bau-Bau? 
Sigur că nu. 

Pe de altă parte, aceasta este o lume în care frica este necesară, este obligatorie, altfel nu poţi să vezi şi prevezi răul.

Mi-a fost frică de un trecător, noaptea, pe stradă. Venea în urma mea, după câteva secunde liniştea mea s-a dus...frica te face să asculţi dintr-o dată zgomotul paşilor lui, eşti atent dacă îşi măreşte ritmul , instinctiv toată atenţia ţi se îndreaptă spre el, iar calmul îţi dispare. De data asta e vorba doar de instinctul de conservare.

Tot instinctul de conservare te face să-ţi doreşti să te faci un copil nevăzut. Mai rău decât prezenţa ta nu poate fi decât să fii observat. Creşti cu această frică şi această nefericită asociere, să fii observat înseamnă să urmeze suferinţa.

Tot din frică, începi să pompezi in Eul tău, până devine suficient de mare cât să inducă frica în ceilalţi. Ciudat, dar eşti protejat, ceilalţi, de frică, te vor lăsa în pace. 
Ne gândim că ceilalţi ne ghicesc frica şi vor lovi în noi, vor profita şi ne vor umili.

Când nu-ţi ascunzi frica, înseamnă că o accepţi.
Să-ţi fie frică înseamnă să te împotriveşti, să-i negi extenţa. Dar frica există. Daca o acceptăm, ea se va domoli. Pentru că trebuie făcut un echilibru, cum nu este normal să fim fără de frică, pentru că frica ne ajută să fim vigilenţi cu viaţa noastră. 
Nu este normal să trăim în frică exagerată, să vedem numai capcane şi rău în jurul nostru. Trăind în frică exagerată pierdem spectacolul vieţii.

Mai avem o frică, frica de a pătrunde în adâncul celuilalt, frica de intimitate. Şi atunci ne temem de iubire, trăind poveşti superficiale.

Dar câte temeri nu avem: să nu fim acceptaţi, să nu fim iubiţi, să nu fim abandonaţi, să nu fim refuzaţi,  teama de a ne expune şi multe altele.

 



17 comentarii:

  1. frica este irationala si din acest motiv greu de controlat...
    sunt frici si frici...sunt de fapt spaime si frici...
    spaimele trec usor...
    dar frica...ea este acolo unde exista veriga slaba...
    chiar daca aceasta slabiciune a fost alimentata de cei din jur sau de mintea ta....

    RăspundețiȘtergere
  2. si panica?
    Am avut atac de panica atunci cand am facut scuba diving...Groaznic, nu mai vreau asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca frica te face mai precaut. Paradoxal, curajul nu-i departe de inconstienta, când nu mai calculezi cu luciditate riscurile.

    RăspundețiȘtergere
  4. Oricare din cele doua extreme e cu risc, ori pierzi , ori castigi. Insa cu o frica dincolo de precautie, pierzi trenuri. Dupa ce putem sti, cat e nivelul normal al fricii? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Decât sa prinzi trenul care te duce în lagarul de exterminare, mai bine-l pierzi.
    Vorba ta, unde-i pragul?

    RăspundețiȘtergere
  6. :)) Iti spune al 6-lea simt. Am sa-mi intreb masina de spalat unde e pragul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oare ce-ar fi sa "prevedem" binele? Iar "binele" sa anihileze raul posibil??

    RăspundețiȘtergere
  8. Si n-ai fost niciodata atat de fericit incat asta sa te sperie? :)
    Nu ti-a mers niciodata atat de bine incat sa ti se faca teama?

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu teama, ci plictiseala, caci daca totul merge ca pe struna nu reusesc sa-mi arat calitatile. :))
    Dar daca as reusi sa scap de dorinta de a-mi pune in valoare calitatile (care ne influenteaza viata tuturor), atunci as putea urmari doar scopurile, nu si satisfacerea imaginii personale. As fi mult mai castigat.

    RăspundețiȘtergere
  10. :)
    de ce trebuie sa lupti pentru imagine?
    Pnetru ca vrei sa corespunzi, nu? (standardelor cerute)
    De ce nu esti concentrat in primul rand pe scop? ...pentru ca exista temeri ca nu corespunzi? si trebuie sa demonstrezi? De ce trebuie sa ai 'o imagine'?

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu stiu cum am ajuns noi, oamenii, sa ne inchinam la chipul cioplit al imaginii. Dar acum aici suntem. Sclavii imaginii. Cred ca imaginea a avut rolul ei si puterea ei (dau exemplu imaginea omului de succes, imaginea de putere a institutiilor si paradelor, etc. E mai mult decat a corespunde unor standarde. Cred ca de mici suntem invatati cu imaginea si comparatia noastra continua cu altii sau cu niste imaginim fie ele si din romanele de aventuri sau de dragoste. Cred ca toti ne dorim succesul unui personaj.
    Imaginea foloseste unui scop, insa acum a devenit un scop in sine. Am ajuns sa traim pentru imagine, sa ne inchipuim cum aratam in diverse situatii, sa ne privim in oglinda sa vedem cum ne sta cand vorbim etc. Suntem niste sclavi.
    Si da, ai dreptate. Ne e frica de imaginea noastra. Ca nu corespunde. Cred ca e cea mai grea frica,dificil de inlaturat pentru ca nu suntem constienti de ea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ei, mai toti trecem prin asta,apoi se intampla altceva...ai o revelatie, iti dai seama ca nici nu asta conteaza si te intorci din nou spre scopuri adevarate.

    RăspundețiȘtergere
  13. ai dreptate, frica e necesara. altfel, mecanismele de autoaparare ar intra in stand-by, si am ajunge victime sigure. insa frica poate fi modelata.

    RăspundețiȘtergere
  14. frica poate conduce sau poate fi condusa

    RăspundețiȘtergere
  15. Pai tocmai asta intreb, cu balansezi cele doua "cu " ;i "fara", caci fara deloc nu exista si ce-i prea mult, strica.

    RăspundețiȘtergere
  16. Am înțeles ce este curajos și ce este neînfricat!Ce este viteaz? Oare acela care nu ia în seamă frica?

    RăspundețiȘtergere
  17. Ei, Sergiu, vorba mare spui tu...viteaz...eu cred ca viteaz e cel ce se lupta cu frica, trece prin ea.

    RăspundețiȘtergere