Daca dragoste nu e...nu-i nimic.

marți, 26 aprilie 2011

Trebuie să scriu despre îngeri

Trebuie să scriu despre îngeri...
Numai azi ce m-am întâlnit de două ori, pe două bloguri, cu ideea sau referirea expresă.
În zilele trecute tot lăpăiam în cartea lui Pleşu, 'Despre îngeri'. Nimic nu e întâmplător.
N-am fost niciodată preocupată în mod deosebit de angelologie.
Vreau să împărtăşesc cu voi puţin din ceea ce am citit în 'Despre îngeri'.
'A fi însoţit de îngeri înseamnă a umbla spre ţintă cu ţintă cu tot.'
Avem un înger călător pentru că suntem nişte călători în derivă, avem nevoie de un ghid pentru faptul că uzând incorect de libertate discernământul ne este afectat, anulând posibilitatea întoarcerii la desăvârşirea dintâi. 
'Avem nevoie de un înger păzitor, care să fie corectivul discret al unui discernământ în derută.
 A-ţi căuta îngerul e a căuta chipul auroral al libertăţii, a exersa stilul opţiunii corecte'.

Rolul îngerului este de a ne proteja fizic şi sufleteşte, intervine în situaţii de criză, îngrijeşte rugăciunile noastre.
Îngerul ştie mai bine ce avem nevoie pentru a ajunge unde trebuie, iar 'binele' nostru nu coincide mereu cu ideea de 'bine' a îngerului.
Noi, oamenii, credem că trebuie să avem parte numai de împrejurări favorabile, numai de bine, de noroc. Nimeni nu se roagă pentru încercări grele, pentru eşec. Nu ne putem îmagina ca îngerul să contribuie la încercările noastre mai aspre, că ar putea el induce dezastrul. Îi atribuim varianta mămoasă care ne scuteşte de necazuri.
Nimic nu e lipsit cu totul de apărare, toţi beneficiem de protecţie.
În lume nu e nimic atât de slab încât să nu poată fi protejat şi nimic atât de puternic încât să se poată dispensa de protecţie.

O viaţă bine condusă este o viaţă care ţi-a identificat tema ontologică proprie. Ca să putem face asta, suntem însoţiţi de un înger care are aceeaşi temă ontologică cu noi. 
'Îngerul trăieşte în claritate ceea ce noi trăim în clarobscur'.
Fiecare înger poate fi păzitor o singură dată, pentru un singur om. El rămâne solidar cu succesul sau eşecul misiunii sale, nu e 'transferabil' altei persoane.

Exercitarea protecţiei nu trebuie să creeze dependenţă, să diminueze libertatea celui protejat.
 'Îngerul nu e protector ca o ordonanţă devotată, ci ca un maestru spiritual, ca un duhovnic.'
Te îmbogăţeşte, te fereşte de ignoranţă şi de tine însuţi, te menţine viu, ferindu-te de toată molima sufletească şi trupească. Îngerul e discret.

Îngerul vorbeşte celui receptiv, atent, deprins cu o anumită disciplină şi igienă mentală.
'Îngerul e cerul nostru interior'.

Îngerul guvernează ieşirea noastră în lume, aşa cum guvernează intrarea în ea.

'Îngerul ne însoţeşte consolator prin vămile văzduhului, e avocatul şi martorul nostru în faţa Tatălui. A trăi şi a muri cu faţa la înger e totuna cu a muri spre Faţa Tatălui.
Îngerul e simultan oglindă şi fereastră, răsfrângere în azur a imaginii nostre pământeşti şi transparenţă prin care se străvede Creatorul'. 

Şi multe altele  in 'Despre îngeri', Andrei Pleşu

Închei cu un poet, Emil Brumaru, o încheiere perfectă, tot despre îngeri.

7 comentarii:

  1. frumos spus! m-am intalnit si eu cu ingerii si am vorbit despre ei…
    si totussssi…….. sssst… ramane intre noi, dar ingerii nu exista; ei nu sunt decat umbra noastra proiectata pe cer; pe cer umbra nu se ingusteaza ca pe pamant, ea se lateste ca o foita de aur incercand sa acopere norii; de aici si impresia de aripi, de trup ingust si aripi largi pe care ingerii o imprima pe retina; de aici si impresia de plutire, de zbor…
    cand vorbim despre ingeri, indiferent despre al cui inger, vorbim de fapt despre noi insine; vorbim despre noi, din afara trupului, cocotati pe o adiere de vant sau ascunsi printre pene de pasari…

    RăspundețiȘtergere
  2. cu referire la Bruce Almighty, ingerii ne dau voie sa-i inlocuim. ca si cum ne-ar invata sa mergem pe bicicleta. ne tin putin, apoi ne dau drumul. daca ezitam, ne prind. problema apare cand ne credem specialisti in bicicleta si ne intoarcem cu ea rupta si cu capul spart

    RăspundețiȘtergere
  3. mosu,
    cu ceva vreme in urma as fi zis ca nu m-am gandit niciodata la ingeri.
    Dar am avut niste momente cand am simtit ca cineva ...e acolo, langa mine si ma priveste. N-am mai fost singura! Tot eu treceam prin durere, nu mi-a luat-o nimeni, nu m-a ferit nimeni, dar n-am fost singura...si-atunci am stiut ca trebuie sa trec prin toate, ca exista un rost, un sens...chiar si daca experientele te fac doar mai bun, mai receptiv, mai sensibil, mai sterg praful din memorie, unele lucruri trebuie sa ti se intample. Pentru ca altfel nu le vezi. Poate nivelul perceptiei nu e prea inalt sau poate limitele intelegerii mai scazute, poate nu poti sa intelegi la nivel elevat si-atunci totul se intampla la modul brut, aspru, dur.
    Si-atunci n-am simtit ca e un inger, cel/ceea ce ma priveste...am simtit ca e...cea mai mare entitate.
    As zice mai degraba, ca ingerii sunt cerul din noi. Pentru ca eu sunt un om care simt, iar eu acolo am simtit, in interior. Nu m-am preocupat de cum se releva exteriorului...dar reflectez la ce spui tu. Aseara cand am citit eram obosita si inca nu am reusit sa asimilez bine 'exteriorizarea'.
    Multumesc pentru aplecarea ta spre mine, la aceasta tema...stii tu!

    RăspundețiȘtergere
  4. raul,
    uite ca Plesu, in cartea lui, spune ca noi arogam ingerilor doar acest rol, de protectie. Si greu ne putem inchipui ca ei, ingerii, ne-ar induce dezastrul, pentru ca rolul lor este de a ne supraveghea, de a ne aduce pe calea care duce la sfarsitul corect :)(suna sinistru).
    Deci, s-ar putea ca atunci cand ne credem specialistii bicicletei sau reinventatorii rotii, ingerul sa ne impinga de pe bicicleta...pentru a ne reveni.
    Ne sangereaza genunchii, dar scopul e nobil.
    :D
    Ce-ai schimba daca ai fi Dumnezeu pentru o zi? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. mmm... poate ca m-am pripit, poate ca exista, dar nu se arata oricui, de aici si senzatia de neincredere... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mosu,
    m-am mai gandit...prima si intaia data asta mi-am zis si eu, ca nu se arata oricui. Cred ca trebuie lucrat cu noi insine, spre credinta, spre curatenie sufleteasca. Abia apoi ii putem 'vedea'.

    RăspundețiȘtergere